+4 0722 726 763 avocatcarmenlazar@yahoo.com

+4 0722 726 763

Fiecare lucru isi are adevarul lui. Constiinta este aceea care il lumineaza, prin atentia pe care i-o acorda. (A.Camus)

+4 0722 726 763

Legile unui popor, drepturile sale, nu pot purcede decat de la el insusi. (M.Eminescu)

+4 0722 726 763

Glasul legii trebuie sa aiba putere deplina pentru a decide fericirea oamenilor. (Hiperide)

Dreptul civil este ramura dreptului care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si/sau persoane juridice aflate pe pozitii de egalitate juridica.
Cabinetul nostru va sta la dispozitie pentru rezolvarea problemelor de drept civil si care includ:

  • actiuni civile pentru apararea dreptului de proprietate
JURISPRUDENTA

Grănițuire. Acapararea unor terenuri.
Decizie 226 din 13.03.2017

Lămurirea chestiunii întinderii drepturilor de proprietate invocate de către părţi, inclusiv a împrejurărilor de fapt şi de drept privind revendicarea, conduce pe cale de consecinţă şi la stabilirea liniei de hotar dintre proprietăţile vecine, grăniţuirea având natura unei simple operaţiuni materiale de delimitare a unor proprietăţi care nu aduce prin ea însăşi în discuţie acapararea unor terenuri.
Document finalizat Cod ECLI ECLI:RO:TBDBO:2017:009.000226
DOSAR NR. X/232/2013

R O M Â N I A
TRIBUNALUL DÂMBOVIŢA –SECŢIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR: 226
Şedinţa publică din  13.03.2017
INSTANŢA CONSTITUITĂ DIN :
PREŞEDINTE – CC
JUDECĂTOR – CC
GREFIER –  CC
Pe rol fiind soluţionarea apelului civil, declarat de apelanta-reclamantă CC, CNP CC, domiciliată în CC, împotriva sentinţei civile nr. 503/19.03.2015, pronunţată de Judecătoria Găeşti,  în dosar nr. X/232/2013, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi CC şi CC, domiciliaţi în CC, având ca obiect – grăniţuire.
Apel legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 90 lei, conform chitanţei nr.105124/26.05.2015.
Prezenţa părţilor, dezbaterile cauzei au avut loc şi s-au consemnat prin încheierea de şedinţă din data de 27.02.2017 care face parte din prezenta hotărâre, pronunţarea fiind amânată la data de 13.03.2017.

TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Găeşti, la data de 16.09.2013, sub nr. X/232/2013,  reclamanta CC a chemat în judecată pe pârâţii CC şi CC solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa aceştia să fie obligaţi să-i lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 126 mp pe care au acaparat-o urmare a modificării liniei de hotar, grăniţuirea proprietăţilor limitrofe, să fie obligaţi pârâţii să îşi monteze pe acoperişurile construcţiei burlane şi jgheaburi de scurgere care să permită scurgerea apelor pluviale  pe proprietatea lor şi să monteze pe acoperişuri opritori de zăpadă,  să fie obligaţi pârâţii la desfiinţarea fosei septice, în măsura în care în urma expertizei se va dovedi că este amplasată pe terenul proprietatea sa, fiind construită în imediata vecinătate a casei sale de locuit; să fie obligaţi pârâţii să îşi obtureze cele două ferestre de dormitor de la casă de dimensiunile 1,5/1,5 m
şi cele două ferestre de la baie ce au vedere  directă spre proprietatea sa. Solicită şi cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta arată că este proprietara suprafeţelor de 1.000 mp curţi construcţii, situaţi în T.6, P.25 cu vecinii: N- CC, E- rest proprietate, S- CC, V- DS 6; 1.000 mp teren arabil intravilan situat în T.6,  P.25/1 cu vecinătăţile: N-CC, E- rest proprietate, S- CC, V- rest proprietate; 8240 mp teren arabil extravilan situat în T.15, P.66/26 cu vecinătăţile: N. CC, E- DE 63, S- CC, V- rest proprietate, pe care le-a dobândit prin moştenire de la defunctul tată, CC, conform certificatului de moştenitor nr.40/13.02.2008 şi a actului de partaj voluntar, eliberat de BNP CC, în dosar notarial 47/2008.  Terenurile sunt situate pe raza CC şi sunt evidenţiate în titlul de proprietate nr. 79250/1998. Menţionează că se învecinează cu pârâţii pe latura de Sud, aceştia fiind proprietarii suprafeţei de 500 mp situat în T.6, P.26 cu vecinii: N-CC; E- rest proprietate; S- CC, V- DE 6 şi 2500 mp teren arabil extravilan situat în T.15, P.66/25 cu vecinii: N- CC, E- DE 63; S- CC, V- rest proprietate, pe care a dobândit-o prin cumpărare de la numita CC, conform sentinţei civile nr.150 pronunţată de Judecătoria Găeşti, la data de 28.01.2009, în
dosarul X/232/2009, care la rândul său dobândise aceste terenuri prin moştenire de la defunctul său soţ CC. Susţine  că hotarul dintre proprietăţile lor trebuia să urmeze o linie dreaptă, însă pârâţii în cursul anului trecut, în urma înţelegerii avute de a edifica un nou gard, însă pe linia veche de hotar, sens în care a contribuit cu suma de 500 lei, au procedat la construirea acestuia, însă fără a mai respecta înţelegerea dintre ei, astfel că în limita terenului intravilan curţi construcţii aceştia au mai intrat cu o jumătate de metru în terenul proprietatea sa, profitând de faptul că nu se afla în localitate şi s-a ajuns la situaţia ca la acest moment gardul  să nu mai urmeze o linie dreaptă ci  să aibă o formă curbată, ajungându-se să fie acaparată suprafaţa de 126 mp. Se mai menţionează de către reclamantă că autorul pârâţilor, defunctul CC, deţinea în proprietate suprafaţa totală de 1.000 mp în această tarla şi parcelă, conform titlului de proprietate nr.79222/1996, iar atunci când se va efectua expertiza să se ia în calcul întreaga suprafaţă.
Susţine că potrivit măsurătorilor efectuate de reprezentanţii Primăriei CC, materializate în nota de constatare din data de 18.03.2013 reclamanta a ajuns să aibă o deschider4e la calea publică de numai 18,40 ml, deşi trebuia să aibă o deschidere de 26 ml,iar terenul limitrof al pârâţilor deşi trebuia să aibă o deschidere de 24,50 ml are la acest moment o lăţime de 26,50 ml. Susţine reclamanta că gardul edificat de pârâţi este o improvizaţie – o plasă de sârmă. Arată că apa pluvială şi zăpada de pe casa pârâţilor se scurge pe proprietatea sa, iar ferestrele construite de asemenea manieră, încât intimitatea familiei sale este în permanenţă ameninţată. De asemenea, fosa este construită pe terenul proprietatea sa, iar distanţa dintre acea fosă şi casa sa fiind de aproximativ 6 ml.
În drept au fost invocate disp. art. 560, art. 563, art. 611 şi art. 615 cod civil.
Reclamantul a  depus la dosar în copii următoarele înscrisuri  conforme cu originalul: certificatul de moştenitor nr.601/23.06.1993; titlul de proprietate 79250/21.07.1998, extras din planul cadastral al localităţii, notă de constatare 559/18.03.2013; cartea de identitate a reclamantei, proces verbal nr.01/16.08.2013;titlul de proprietate nr. 79222/1996; certificatul de moştenitor nr.40/2008;  sentinţa civilă nr.150 pronunţată la data de 28 ianuarie 2009; sentinţa civilă 2111/24.11.2009, certificat OCPI 77272/2013, certificat de atestare fiscală.
Prin întâmpinare, pârâţii au susţinut că nu au acaparat vreo suprafaţă de teren din proprietatea reclamantei, nemulţumirea reclamantei fiind legală de faptul că trebuia să aibă o deschidere la stradă de 26 mp, conform schiţei de plan parcelar nedatată şi nesemnată şi conform măsurătorilor efectuate de către o comisie ad hoc a Primăriei CC, are numai 18, 4 m.
Precizează că sunt de acord cu grăniţuirea, cu menţiunea că gardul existent a fost edificat cu acordul reclamantei şi la insistenţele acesteia, construcţia însemnând înlocuirea vechilor stâlpi pe care a fost montată aceeaşi plasă de sârmă existentă pe vechii stâlpi, gardul existent la intrarea lor în proprietatea terenului nefiind contestat de reclamantă până la această dată. Susţin că au fost montate pe acoperişul casei atât opritori de zăpadă cât şi jgheaburi şi burlane, deşi apele provenind de la ploi nu se scurgeau pe fondul reclamantei. Arată că fosa septică a fost construită cu respectarea normelor de igienă în domeniu. Mai precizează că deşi la construirea casei au avut acceptul reclamantei pentru montarea ferestrelor, una dintre ferestrele de la dormitor a fost desfiinţată, la cealaltă a fost montat un panou din policarbonat opac, care împiedică vederea către proprietatea reclamantei, cum de altfel a procedat şi cu cele 2 ferestre la baie.
Prin răspuns la întâmpinare, reclamanta a precizat că urmează să probeze faptul că pârâţii au acaparat o suprafaţă de teren în modalitatea descrisă în cererea de chemare în judecată, prin mutarea gardului înspre proprietatea sa. Referitor la capătul de cerere privind grăniţuirea, arată că într-adevăr a fost de acord cu edificarea gardului dintre proprietăţile limitrofe, acesta trebuind să fie edificat pe vechile semne de hotar şi în urma măsurătorilor ce urma să le efectueze, gardul fiind o improvizaţie realizată cam în 2008, reclamanta fiind nevoită să monteze această porţiune de gard, din cauza animalelor ce intrau pe proprietatea sa. Arată că pe terenul extravilan se găsesc bulumacii gardului ce despărţea cele două proprietăţi, un alt semn de hotar fiind buturuga unui zarzăr care se găsea la o distanţă de 1 metru de linia de hotar, pe proprietatea sa şi care acum prin mutarea gardului se găseşte pe terenul proprietatea pârâţilor. Referitor la afirmaţia că au fost montate opritori de zăpadă, jgheaburi şi burlane arată că au fost montate după
introducerea cererii de chemare în judecată. Au solicitat obligarea la desfiinţarea fosei septice, atât pentru faptul că este edificată pe proprietatea sa dar şi pentru faptul că este construită cu nerespectarea normelor igienico sanitare. Arată că susţinerea pârâţilor că ar fi avut acordul să construiască ferestre în maniera în care au făcut-o este o simplă alegaţie, niciodată neexistând un astfel de acord, iar una din ferestre a fost desfiinţată după comunicarea cererii. În ce priveşte montarea panourilor de policarbonat  arată că sunt nişte improvizaţii care nicidecum nu împiedică vederea spre proprietatea sa.
Au fost administrate probele cu înscrisuri, interogatoriul părţilor, testimonială, cercetare la faţa locului şi expertiză tehnică de specialitatea topografie.
Prin sentinţa civilă nr. 503/19.03.2015, Judecătoria Găeşti a admis în parte cererea formulată de reclamanta, a stabilit linia de hotar pe aliniamentul delimitat de punctele 56-54- 53-52-51- 50-14- 48-47- 45-43- 42-41 consemnat în raportul de expertiză refăcut, conform planurilor anexate la raportul de expertiză, a respins cererile având ca obiect revendicare, obligarea pârâţilor la desfiinţarea fosei septice şi la obturarea ferestrelor, a luat act de renunţarea reclamantei la judecată în privinţa cererii având ca obiect obligarea pârâţilor să monteze burlane, jgheaburi şi opritori de zăpadă şi a obligat  pârâţii la plata către reclamantă a sumelor de 50 lei, reprezentând ½ din taxa judiciară de timbru aferentă cererii de grăniţuire şi la 500 lei reprezentând ½ din valoarea onorariului de expert.
În motivarea soluţiei instanţa a reţinut următoarele:
Prin titlul de proprietate  79250/21.07.1998 a fost reconstituit pe numele CC terenul în suprafaţă de 16.000 mp, situată în comuna CC, sat CC. În cuprinsul certificatului de moştenitor 601/1993, se atestă că de pe urma defunctei CC, a rămas ca moştenitor CC.
Reclamanta a dovedit dreptul de proprietate asupra terenurilor în suprafaţă de 1.000 mp curţi construcţii, situat în T.6, P.25 cu vecinii: N- CC, E- rest proprietate, S- CC, V- DS 6 şi 1.000 mp teren arabil intravilan situat în T.6,  P.25/1 cu vecinătăţile: N-CC, E- rest proprietate, S- CC, V- rest proprietate, prin certificatul de moştenitor 40/13.02.2008 şi actul de partaj voluntar.

Pe de altă parte, pârâţii deţin în proprietate, conform sentinţei civile 2111/24.11.2009, pronunţată de Judecătoria Găeşti, în dosarul 1549/232/2009, terenurile în suprafaţă de 500 mp situat în comuna CC, situat în T.6,  P.26 cu vecinătăţile: N-CC, E- rest proprietate, S- CC, V- DS6.
Terenurile deţinute de părţi sunt limitrofe.
În ce priveşte linia de hotar dintre părţi, martorul CC a declarat că se afla în linie dreaptă, indicând ca şi vechi semn de hotar un zarzăr, aflat iniţial de proprietatea reclamantei, aflat după construirea gardului pe proprietatea pârâţilor. A mai declarat martorul că linia de hotar s-a deplasat cam cu un metru, gardul fiind înlocuit 30-40 metri. Martora CC a susţinut că atât noul gard cât şi cel vechi au fost construite în linie dreaptă şi nu s-a modificat aliniamentul. A precizat că zarzărul de afla în curtea pârâţilor. Martorul CC a precizat că linia de hotar iniţială era puţin curbată, gardul nefiind construit pe vechiul amplasament. A declarat că a fost prezent la construirea noului gard, ocazie cu care reclamanta le-a spus să se lege o sfoară de o şipcă din gardul de la poartă şi de bulumacul de fier de la gardul transversal, confirmând pârâtului că doreşte construirea în linie dreaptă, chiar dacă se va intra circa 20 cm pe proprietatea sa.
Martorul a precizat că gardul a fost refăcut pe o porţiune de circa 30 m, fără să fie mutate limitele extremităţilor. A mai arătat martorul că la momentul săpării fundaţiei  şi turnării betonului pentru bordura de la gard, reclamanta şi soţul acesteia au fost prezenţi. Martorul a afirmat că reclamanţii au contribuit cu 500 lei la edificarea gardului.
Cu ocazia cercetării la faţa locului potrivit menţiunilor procesului verbal întocmit la 24.01.2014, s-a constatat că amplasamentul limitelor de hotar ţeava de la gardul de culoare muştar din spatele curţii interioare a reclamantei şi cea de la gardul de la stradă nu a fost modificat. S-a identificat buturuga de zarzăr, situată la circa 10 cm de gard, pe proprietatea pârâţilor. S-a constatat existenţa unei fose septice situată la circa 80 cm de gardul ce desparte proprietăţile şi a patru ferestre, situate la circa 1 m de gard, orientate către proprietatea reclamantei, din care una este obturată iar celelalte trei acoperite la o distanţă de circa 30 cm de geam, cu policarbonat.
Din planşele foto depuse la dosar la filele 77 şi următoarele, se poate observa amplasamentul vechiului gard faţă de construcţia edificată de pârâţi şi chiar urmele de la tulpina zarzărului ce constituia semn de hotar, imagine din care se poate stabili că zarzărul era pe terenul proprietatea reclamantei.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expert CC, astfel cum  a fost refăcut, se reţine că terenul reclamantei curţi construcţii şi arabil este în fapt în suprafaţă de 1616 mp, din care 623 mp curţi construcţii şi 993 mp arabil intravilan iar terenul curţi construcţii deţinut de pârâţi este de 604 mp. Distanţa dintre fosa septică şi linia de hotar actuală este de 0,95 mp respectiv 1,05 mp. Linia de hotar actuală a fost reprezentată de expert  ca fiind între punctele 55-54-53- 52-51- 50-14- 48-47- 45-43- 42-41, iar vechea linie de hotar a existat a avut drept puncte de reper ca fiind între punctele 55-B- 14-48- 47-45- 43-42- 41, suprafaţa ocupată de pârâţi, astfel cum este reprezentată în raportul de expertiză este de 8 mp.
Conform declaraţiilor verbale ale părţilor, gardurile de la stradă, congruente în punctul 55, sunt neschimbate de peste 30 de ani.

Aplicând extrasul din planul de amplasament al localităţii (fila 7 din dosar) la configuraţia spaţiului constatată cu ocazia cercetării la faţa locului se reţine că amplasamentul celor două loturi învecinate este reprezentat greşit faţă de configuraţia intersecţiei drumului DS 6, fiind decalate spre Sud.
Coroborând probele administrate în dosar se constată ca fiind corectă reţinerea expertului că vechea linie de hotar a existat între punctele de reper 55-B- 14-48- 47-45- 43-42- 41.
Potrivit art. 563 Cod civil, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept. Acţiunea în revendicare este acea acţiunea în justiţie prin care reclamantul, care pretinde că este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea pârâtului, care stăpâneşte bunul respectiv, să îi recunoască dreptul de proprietate şi să-i restituie bunul. Intentarea unei acţiuni în revendicare presupune existenţa unui proprietar neposesor şi a unui posesor neproprietar pe suprafaţa revendicată.
Se constată că potrivit art. 15 Cod civil şi art. 12 alin. 1 C.pr.civ. drepturile nu pot fi exercitate în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe.
Instanţa apreciază că  atitudinea reclamantei de a permite şi chiar a contribui la construirea gardului dintre părţi pe actualul amplasament, cedând o suprafaţă de 8 mp, pentru ca ulterior, să promoveze acţiune în revendicare,  constituie o exercitare cu rea credinţă a dreptului, cu scopul de a produce un rezultat vătămător părţii adverse, motiv pentru care capătul de cerere având ca obiect revendicare urmează să fie respins fiind neeconomic să fie demolată o bordură de ciment pe o lungime de aproximativ 30 ml pentru diferenţa infimă între gardul vechi şi cel nou.
În consecinţă linia de hotar dintre proprietăţile limitrofe ale părţilor va fi stabilită pe aliniamentul actual, identificat în raportul de expertiză, prin punctele 56-54- 53-52- 51-50- 14-48- 47-45-43- 42-41 consemnat în raportul de expertiză refăcut, conform planurilor anexate la raportul de expertiză, iar pentru considerentele expuse mai sus va fi respins capătul de cerere având ca obiect revendicare.
Potrivit dispoziţiilor art.612 Cod civil, Orice construcţii, lucrări sau plantaţii se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distante minime de 60 de cm fata de linia de hotar, daca nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât sa nu se aduca atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanta minima se poate face prin acordul partilor exprimat printr-un inscris autentic.
În speta de faţă, asa cum rezulta din raportul de expertiză, fosa este situată la o distanta de 0,95 mp, fata de gardul dintre cele doua proprietati.
Nu sunt incidente nici disp art. 39 lit. h din Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igiena si recomandari privind mediul de viata al populaţiei, nefiind dovedită amplasarea fosei la mai puţin de 10 m de locuinţa reclamantei.
În raport de probele administrate se reţine că ferestrele casei proprietatea pârâţilor au fost obturate astfel încât să se împiedice vederea spre fondul învecinat, prin urmare, în temeiul art. 614 din vechiul Cod civil interpretat în lumina art. 616 Noul Cod civil, cererea reclamantei de obligare a pârâţilor să obtureze ferestrele urmează să fie respinsă.
În ce priveşte cererea având ca obiect obligarea pârâţilor să monteze burlane, jgheaburi şi opritori de zăpadă, faţă de disp. art. 406 C.pr.civ., urmează să se ia act de renunţarea reclamantei la judecată.
Împotriva soluţiei menţionate a formulat cerere de apel reclamanta CC, înregistrată în data de 29.05.2015 (f-5), prin care a solicitat admiterea apelului,  schimbarea in tot a sentinţei apelate si judecând in fond admiterea acţiunii asa cum a fost formulata. cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii partea a arătat şi susţinut următoarele:
Desi instanţa de fond retine imprejurarea ca a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor in suprafaţa de – 1000 mp teren curţi construcţii situata in T:6 P:25 având ca vecinătăţi: N: CC, E: Rest proprietate, S: CC, V: DS 6, 1000 mp teren arabil intravilan situata in T: 6 P:25/l cu vecini: N: CC, E: Rest proprietate, S: CC, V: Rest proprietate, 8240 mp teren arabil extravilan situate in T:15 P:66/26 cu vecinii :N : CC, E: DE 63, S: CC, V: Rest proprietate, suprafeţe pe care le-am dobândit prin moştenire de la defunctul meu tata,  CC cf.CM nr.40/2008 si a Actului de partaj voluntar eliberat de BNP CC in dosarul notarial nr.47/2008, iar paraţii din prezenta cauza sunt vecinii mei pe latura de sud, aceştia fiind proprietarii suprafeţei de 500 mp teren situat in T: 6 P: 26 având ca vecinătăţi : N: CC, E: Rest proprietate, S: CC, V:DS6 si ai suprafeţei de 2500 mp teren arabil extravilan situate in T: 15 P:66/25 având ca vecini ; N: CC, E: DE 63, S: CC, V: Rest proprietate, proprietăţile noastre fiind limitrofe, cu toate acestea, instanţa, in mod total eronat, constata ca fiind corecta reţinerea expertului in cuprinsul raportului de expertiza – refacere in sensul ca linia de hotar sa fie stabilita prin punctele 56-54- 53-52- 41-50- 14-48-47- 45-43- 42-41 facand instanţa aprecierea ca nu este economic sa fie demolata o bordura de
ciment pe o lungime de 30 ml pentru diferenţa infima dintre gardul vechi si cel nou, motiv pentru care respinge capătul de cerere privind revendicarea .
Atat soluţia cat si aprecierea instanţei sunt nelegale cata vreme, desi se constata din intreg probatoriul administrat in cauza ca, paraţii, cu toate ca sunt proprietarii unei suprafeţe de 500 mp in acte, in realitate, aceştia stăpânesc o suprafaţa de 604 mp fara ca acest excedent de teren sa aiba vreo justificare in actele de proprietate pe care le deţin, iar ea are un deficit de 384 mp, deţinând in acest moment suprafaţa de 1616 mp, cu toate acestea, instanţa respinge capătul de cerere privind revendicarea, omologând in mod greşit raportul de expertiza – refacere.
Potrivit inscrisurilor depuse la dosar (măsurătorile efectuate de reprezentanţii Primăriei CC, materializate in Nota de constatare din 18.03.2013, care atesta ca, desi trebuia sa aibă o deschidere la calea publica de 26 ml, actualmente are o deschidere de numai 18,40 ml in vreme ce terenul limitrof al paraţilor, desi trebuia sa aiba o deschidere la calea publica de 24,50 ml conform planurilor parcelare, acesta are la acest moment o latime de 25,60 ml, planul de amplasament si delimitare a corpului de proprietate in suprafaţa de 500 mp, parte din suprafaţa de 1000 mp, ce a aparţinut autorului CC – actualmente proprietar CC, teren intabulat la acest moment si opozabil erga omnes si care are o deschidere la calea publica de 12,23 ml diferenţa 12,27 ml trebuia sa o aiba terenul paraţilor ), precum si probele testimoniale administrate in cauza care arata indubitabil ca paraţii au mutat gardul nerespectand vechea linie de hotar – a se vedea
declaraţia martorului CC-filele 54-54 care afirma ca paraţii au deplasat linia de hotar „cam cu un metru si ceva”, afirmând deasemenea ca „linia de hotar este diferita in prezent fata de cum se afla iniţial, iniţial linia de hotar era dreapta, stiu ca era un zarzăr apropiat de linia de hotar care se afla iniţial pe proprietatea reclamantei iar acum se afla pe proprietatea paraţilor”, depoziţia martorului CC existenta la filele 58 – 59 care afirma ca noul gard nu a fost edificat pe vechiul amplasament, toate aceste probe conduc indubitabil la concluzia ca paraţii poseda fara nici un drept o parte din proprietatea sa.
Desi iniţial expertul a propus trei variante de granituire , situaţie de neintalnit in cazul unei astfel de spete , variante in cadrul cărora a stabilit iniţial ca paraţii ar ocupa intr-o prima varianta suprafaţa de 29 mp , mai apoi o suprafaţa de 27 mp si intr-o ultima varianta numai 8 mp ,împrejurare in care a inteleS sa obiecteze cu privire la aceasta situaţie învederând instanţei ca expertul in loc sa conducă la lămurirea pricinii, acesta mai mult creează confuzie nejustificand nici un moment in cuprinsul expertizei de unde provine excedentul de teren de 104 mp pe care il deţin paraţii si totodată cărei imprejurari se datorează deficitul său de proprietate , susţinând totodată ca , in opinia sa , d-na expert a fost cel puţin părtinitoare intrucat nu s-a raportat nici un moment la actele de proprietate deţinute de noi, părţile , ci, doar la susţinerile paraţilor , cu toate acestea , instanţa , urmare admiterii acestor obiectiuni si dispunerii refacerii raportului de expertiza, refacere cu privire la care , din nou a apreciat ca nu a răspuns obiectiunilor, experta selectând dintre cele trei variante propuse iniţial pe cea mai profitabila paraţilor , ( paraţii ocupa doar 8 mp) cu afirmaţia ca „ am muncit destul in acest dosar “a luat cauza in pronunţare.
Urmare acestei atitudini a instanţei a fost constrânsa sa formuleze note de şedinţa prin care a solicitat instanţei sa omologheze raportul de expertiza in varianta iniţiala Anexa 4 respectiv sa-i oblige pe paraţi sa-i lase in deplina proprietate si posesie suprafaţa de 29 mp apreciind ca a proceda de alta maniera ar insemna o încălcare grava a dreptului meu de proprietate, drept garantat de Constituţie in art.44.
Soluţia data in capătul de cerere privind granituirea depinde obligatoriu de rezolvarea capătului de cerere privind revendicarea in care se compara titlurile de proprietate invocate de parti, fiind prioritar a se clarifica cine este titularul dreptului de proprietate asupra porţiunii de teren revendicate , or, in speţa dedusa judecaţii aveţi a observa ca instanţa respinge revendicarea si admite granituirea cu acea apreciere , total neavenita si fara un suport legal in opinia mea .
Si in privinţa respingerii capătului de cerere privind desfiinţarea fosei septice instanţa a procedat nelegal dand o astfel de soluţie si apreciind ca nu sunt incidente disp.art.39 lit.h din Ordinul Ministerului Sanatatii nr.536/1997 cata vreme expertiza nu stabileşte in mod clar la ce distanta de casa mea se afla amplasata aceasta fosa septica ci, doar se precizează ca aceasta este amplasata la o distanta de 0,95 mp de linia de hotar actuala . De asemenea soluţia de respingere a capătului de cerere privind obturarea ferestrelor nu este legala cata vreme , asa cum a invederat si in Notele de şedinţa depuse la dosar montarea acelor panouri nu asigura protejarea intimităţii sale, acestea putând fi desfiinţate oricând ajungandu-se in aceeaşi situaţie iniţiala.
Legal citaţi intimaţii-pârâţi CC şi CC au formulat întâmpinare, înregistrată în data de 02.07.2015 (f-16), prin care au solicitat respingerea apelului pentru următoarele motive:
Reclamanta consideră în mod neîntemeiat că acţiunea în revendicare este principalul iar grăniţuirea secundarulşi susţine că posedă o suprafaţă mai mică decât cea din actele de proprietate bazându-se pe nota de constatare întocmită de o comisie ad-hoc a primăriei, din acest înscris rezultând o deschidere la calea publică de 18,40 m, aceeaşi dimensiune rezultând şi din planul de amplasament.
Gardul existent între proprietăţi a fost construit la dorinţa şi în prezenţa apelantei reclamante care a luat decizia construirii în linie dreaptă prin unirea celor două limite ale gardurilor sale, adică punctele 56 şi 14 din planurile de amplasament. Decizia rezultă limpede din răspunsul la interogatoriu şi procesul verbal al cercetării la faţa locului.
Sigur că din raportul de expertiză nu rezultă distanţa dintre fosa septică şi locuinţa apelantei dar având în vedere scara planului de amplasament, prin măsurarea distanţei dintre punctele 17 şi 59 rezultă distanţa de cel puţin 10,50 m. pe de altă parte măsurarea acestei distanţe nu a fost cerută la fond nici măcar după formularea obiecţiunilor.
Consideră că prin montarea panourilor opace în dreptul ferestrelor chiar şi la cele de aerisire respectă intimitatea apelantei reclamante în situaţia unei desfiinţări fiind sancţionaţi pentru nerespectarea sentinţei.
Prin încheierea de şedinţă din 10.09.2015 instanţa de apel a încuviinţat efecutarea unei noi expertize tehnice judiciare specialitatea topografie (f-35), raportul fiind depus la dosar la f-57 şi urm. (completările ulterioare fiind depuse de asemenea la dosar, f-76 şi urm., 108 şi urm., 130 şi urm.).
Analizând cererea de apel formulată, prin raportare prin raportare la susţinerile părţilor şi dispoziţiile invocate a decis respingerea acesteia pentru următoarele motive:
Potrivit dispoziţiilor art. 479 C.p.c. instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă.
În cauză, verificând stabilirea situaţie de fapt şi de drept, instanţa de apel consideră că prima instanţă de fond a reţinut în mod corect că ambele părţi deţin titluri de proprietate, în cazul părţii reclamante fiind vorba despre titlul de proprietate  79250/21.07.1998 prin care a fost reconstituit pe numele CC dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 16.000 mp, situat în comuna CC, sat CC ca şi despre certificatul de moştenitor 601/1993, care atestă că de pe urma defunctei CC, a rămas ca moştenitor CC, reclamanta dovedind dreptul de proprietate asupra terenurilor în suprafaţă de 1.000 mp curţi construcţii, situat în T.6, P.25 cu vecinii: N- CC, E- rest proprietate, S- CC, V- DS 6 şi 1.000 mp teren arabil intravilan situat în T.6,  P.25/1 cu vecinătăţile: N-CC, E- rest proprietate, S- CC, V- rest proprietate, prin certificatul de moştenitor 40/13.02.2008 şi actul de partaj voluntar, în cazul pârâţilor titlurile fiind reprezentate de sentinţa civilă nr. 2111/24.11.2009 (f-15 ds. fond), pronunţată de Judecătoria Găeşti, în dosarul 1549/232/2009, pentru terenul în suprafaţă de 500 mp situat în comuna CC, situat în T.6,  P.26
cu vecinătăţile: N-CC, E- rest proprietate, S- CC, V- DS6.
Constată în plus instanţa de apel că în privinţa pârâţilor actul de proprietate al autorilor este reprezentat de titlul de proprietate nr. 79222/1996 (f-53 ds. fond) şi  sentinţa civilă nr. 150/28.01.2009 pronunţată de Judecătoria Găeşti (f-13 ds. fond) prin care au fost împărţite bunuri imobile din titlul de proprietate menţionat, cei 500 mp din actul de proprietate al pârâţilor făcând parte dintr-un lot de 1000 mp, care a fost împărţit la partaj – prin sentinţa civilă nr. 150/2009- in două loturi.
Conform raportului de expertiză refăcut şi completat, întocmit de către expertul judiciar desemnat de instanţa de apel (a se vedea în special concluziile de la f-132 şi urm.), reclamanta deţine în prezent în fapt 1610,00 mp în T6, P25,25/1, având un deficit faţă de suprafaţa din titlu de 390,00 mp, în timp ce pârâţii deţin 806,00 mp, având un excedent de 306,00 mp faţă de suprafaţa din actul de proprietate, suprafaţa acestora totală fiind formată din 500,00 mp conform actului de proprietate şi 306,00 mp situaţi în continuarea suprafeţei de 500,00 mp.
În baza constatărilor aceluiaşi expert judiciar desemnat în apel, CC, instanţa de apel constată că suprafaţa revendicată de către partea reclamantă este de 44,00 mp şi vizează exclusiv porţiunea proprietăţii pârâţilor învecinată celei deţinute de reclamantă în baza titlurilor de proprietate menţionate anterior, nu şi excedentul de 306,00 mp.
Reţine aşadar instanţa de apel că ne aflăm în situaţia în care astfel cum se admite constant în doctrina şi practica în materie instanţa este chemată a face o comparare a titlurilor părţilor în vederea stabilirii dreptului şi titlului favorabil.
În cauză, se constată în primul rând că părţile nu au făcut dovada unor elemente materiale de delimitare a proprietăţilor stabile, neschimbate ori necontestate în dreptul căii de acces spre drumul public iar gardul edificat recent este contestat de către reclamantă întrucât nu a respectat amplasamentul pe care îl avea în vedere în momentul în care şi-ar fi dat acordul în sensul edificării lui. În acest sens nu poate fi reţinută susţinerea pârâţilor că ar fi existat un acord pentru edificarea gardului pe amplasamentul invocat iar concluziile raportului de expertiză urmează a fi înlăturate în această privinţă. Şi aceasta întrucât din interogatoriul propus pârâţilor coroborat cu răspunsurile la interogatoriul propus de către pârâţi (f-66 ds. fond) rezultă că acordul reclamantei pentru edificarea gardului actual a fost dat condiţionat şi nu a vizat o renunţare la dreptul său de proprietate.
Întemeiată a considerat instanţa de apel a fi critica şi totodată solicitarea apelantei ca având în vedere împrejurările de fapt menţionate, care conduc către o imposibilitate de stabilire a caracterului preferabil exclusiv prin raportare exclusiv la titlurile de poprietate, să se aibă în vedere şi planurile anterioare, cu precădere cel parcelar întocmit de către autorităţile locale.
Or, luând în considerare şi aceste planuri, cu precădere cel parcelar (f-7 ds. fond) şi raportându-le la planurile întocmite de către expertul desemnat (f-139 şi urm.) se poate observa în mod clar o diferenţă a deschiderii la calea publică a celor două proprietăţi, în cazul proprietăţii reclamantei constatându-se un deficit în timp ce în cazul proprietăţii pârâtului un excedent faţă de deschiderile menţionate în respectivele planuri.
Această împrejurare coroborată cu înscrisurile depuse şi declaraţiile unora din martorii audiaţi (martorul CC admiţând că linia de hotar era diferită anterior de cea actuală iar martorul CC a relatat existenţa unui acord însă condiţionat al reclamantei în sensul edificării gardului) conduce către concluzia că acţiunea părţii reclamante este întemeiată în privinţa revendicării suprafeţei de 44,00 mp teren evidenţiată în raportul de expertiză şi planul anexă la acesta.
Contrar susţinerilor pârâţilor instanţa de apel consideră că tocmai lămurirea chestiunii întinderii drepturilor de proprietate invocate de către părţi, inclusiv a împrejurărilor de fapt şi de drept privind revendicarea, conduce pe cale de consecinţă şi la stabilirea liniei de hotar dintre proprietăţile vecine, grăniţuirea având natura unei simple operaţiuni materiale de delimitare a unor proprietăţi care nu aduce prin ea însăşi în discuţie acapararea unor terenuri.
Instanţa consideră de asemenea lipsită de fundament juridic reţinerea instanţei de fond în sensul că eventuala atitudine a reclamantei de a permite şi eventual contribui la construirea gardului ar echivala cu o cedare a suprafeţei (renunţarea la drept având natura unui act de juridic de dispoziţie neputând fi dedusă) ori că ulterioara formulare a prezentei acţiunii ar constitui un abuz de drept care să justifice o soluţie de respingere a revendicării (sancţionarea unui eventual abuz de drept neputând conduce la negarea dreptului ci eventual restabilirea exerciţiului dreptului în limitele legale).
Contrar celor reţinute de prima instanţă de fond, instanţa de apel consideră prin raportare şi la concluziile raportului de expertiză întocmit şi completat în apel şi a planurilor anexă (menţiunile referitoare la amplasarea fosei septice) că devin incidente dispoziţiile Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 536/1997 (art. 34 din cap. Cap. IV privind Norme de igienă referitoare la colectarea şi îndepărtarea reziduurilor lichide) care se coroborează cu cele din art. 610 C.civ. din 1864 care sunt o aplicaţie în materie a regulilor general aplicabile în raporturile de vecinătate şi care impun ca lucrarile să fie edificate astfel incat sa nu aduca vatamare vecinului. Or, în cauză se constată o astfel de vătămare prin edificarea fosei septice pe porţiunea de 1,87 mp pe proprietatea apelantei.
Considerentele expuse în privinţa acestei lucrări se impun şi în privinţa celor două ferestre F1, F2 identificate şi reprezentate şi ele în raportul de expertiză menţionat anterior, întrucât şi în cazul acestora se constată că prin edificarea lor de produc vătămări exerciţiului normal al dreptului de proprietate al apelantei în condiţiile în care ele au vedere direct către proprietatea apelantei/pot fi folosite în acest scop. În drept, se reţin a fi aplicabile dispoziţiile art. 611 şi urm. C.civ. din 1864. Şi în privinţa acestui capăt de cerere intimaţii au susţinut că inconvenientele provocate prin edificarea acestor ferestre ar fi dispărut urmare a montării unor panouri din material opac însă instanţa apreciază că doar în modalitatea stabilită în dispozitiv poate fi realizată finalitatea, admisă de altfel şi de către intimaţi, respectării exerciţiului normal al drepturilor de proprietate al apelantei şi a raporturilor de vecinătate, cu atât mai mult cu cât intimaţii nu au negat încălcarea dispoziţiilor legale prin edificarea acestor ferestre. Nu poate fi reţinută nici în acest caz pretinsa acceptare a deschiderii ferestrelor ori edificării acestora pentru considerentele expuse deja în privinţa capătului de cerere având ca obiect revendicare.
În privinţa cererii de obligare a intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată instanţa de apel apreciază că aceasta este întemeiată în condiţiile în care cererea de apel a fost admisă iar partea a depus dovezi în susţinere acesteia reprezentate de chitanţele de achitare a taxelor judiciare de timbru, onorarii de expert. În drept se reţin a fi aplicabile dispoziţiile art. 453 C.p.c. potrivit cărora partea care cade în pretenţii va fi obligată să plătească părţii adverse să plătească cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive de fapt şi de drept instanţa a decis admiterea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă CC, CNP CC, domiciliată în CC, împotriva sentinţei civile nr. 503/19.03.2015, pronunţată de Judecătoria Găeşti,  în dosar nr. X/232/2013, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi CC şi CC, domiciliaţi în CC.
Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul stabilirii liniei de hotar pe aliniamentul descris de punctele 45-43- 72-73- 74-75- 76,  potrivit schiţei anexă la raportul de expertiză (fila 140 dosar apel), al obligării intimaţilor pârâţi de a lăsa în deplină proprietate reclamantei suprafaţa de 44 mp teren, evidenţiată în aceeaşi schiţă de plan, prin haşurarea în culoare roşie, al obligării aceloraşi intimaţi la ridicarea fosei septice în porţiunea de 1,87 m.p. edificată pe proprietatea apelantei, precum şi al montării geamurilor mate la ferestrele F1 şi F 2.
Păstrează restul dispoziţiilor sentinţei.
Obligă pe intimaţii pârâţi la 2393 lei cheltuieli de judecată.
Respinge cererea intimaţilor de acordare a cheltuielilor de judecată.
Definitivă .
Pronunţată în şedinţa publică din data de  13.03.2017.

© 2018 – Jurisprudenta.com – Cautare – Termeni si conditii

  • actiuni civile pentru dobandirea dreptului de proprietate prin accesiune imobiliara, uzucapine
JURISPRUDENTA

Uzucapiune. Indeplinirea conditiilor in perioada 1974 – 1989. Calitate procesuala pasiva Sentinţă civilă 909 din 26.01.2010

Uzucapiune. Indeplinirea conditiilor in perioada 1974 – 1989. Calitate procesuala pasiva.

Prin cererea inregistrata la aceasta instanta reclamantul I. N., a chemat in judecata pe paratul Statul Roman, prin Ministerul Economiei si Finantelor, solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa constate dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului situat in Bucuresti, str. M., sector 1, compus din teren in suprafata de 150 m.p., prin prescriptia achizitiva, sa constate ca a dobandit prin accesiune constructia situata pe acest teren formata din doua camere , hol, magazine.
In motivarea cererii, a aratat reclamantul ca la data de 11.10.1982 a cumparat de la numita G. M. imobilul mai sus mentionat, vanzatoarea fiind proprietara imobilului asa cum rezulta din actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. …/1948 de fostul Tribunal Ilfov Sectia Notariat si transcris la grefa acestui tribunal sub nr. …/1948 si din certificatul de mostenitor nr. …/21.10.1976, din care rezulta ca este  unica mostenitoare a sotului sau, G. A. G. M. a decedat  la data de 09.05.1986, fara a avea mostenitori, vacanta succesorala fiind dovedita prin adresa nr. 659/01.08.2007 a Camerei Notarilor Publici Targu Mures.
A aratat reclamantul ca a achitat integral pretul convenit la data perfectarii actului de vanzare cumparare, intrand tot de atunci in stapanirea imobilului, pe care  l-a posedat de atunci neintrerupt, netulburat, sub nume de proprietar, achitand toate impozitele si taxele aferente dreptului de proprietate asupra terenului.
In consecinta, indeplinite fiind conditiile uzucapiunii scurte( respectiv posesie utila de peste 26 de ani, exercitata cu buna credinta si intemeiata pe un just titlu) a solicitat reclamantul admiterea actiunii.
A mai precizat reclamantul faptul ca  prin OUG nr. 138/2000, art. IV a fost introdusa o noua forma de uzucapiune, conditia fiind aceea a unei posesii utile exercotate asupra imobilului o perioada de trei ani, buna sau reaua credinta fiind irelevante.

In drept cererea a fost intemeiata pe disp. art. 680 cod civil, art. 4 din Legea nr. 213/1998, art. 82, 112, 274, 111 cod proc. civ, art. 488, 489, 490, 491, 492, 969, 970 si 1895 cod civil.
In dovedirea actiunii au fost depuse inscrisuri.
Paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice a formulat note de sedinta, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
Astfel, in ce priveste  capatul de cerere avand ca obiect constatarea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii,  a aratat paratul ca in litigiile avand acest obiect calitate procesuala pasiva are numai proprietarul, uzucapiunea reprezentand o sanctiune indreptata impotriva adevaratului proprietar care s-a desesizat de bun si a stat in pasivitate, permitand ca acesta sa intre in posesia altei personae.
A mai invocat paratul , in sustinerea exceptiei, disp. art. 26 alin. 1 coroborate cu disp. art. 36 alin 1 din Legea nr. 18/1991, precum si disp. art. 25 si 37 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954.
In ce priveste capatul de cerere privitor la accesiune, a aratat parataul ca de asemenea nu are calitate procesuala pasiva, , fata de dispozitiile Legii nr. 50/1991, o astfel de cerere trebuind sa fie indreptata impotriva unitatii administrativ teritoriale pe raza careia se afla situate constructia.
Pe fond, a solicitat paratul respingerea ca neintemeiata a cererii, nefiind indeplinite conditiile cerute de art. 1895 cod civil intrucat bunul imobil nu era susceptibil de a fi uzucapat.
In acest sens, s-a aratat ca anterior conscararii legale a proprietatii private a statului prin art. 6 din Legea nr. 18/1991, art. 81 din Legea nr. 69/1991 si art. 4 din Legea nr. 213/1998, bunurile apartinand statului si unitatilor administrativ teritoriale nu puteau fi dobandite prin uzucapiune , astfel ca pana in anul 1989 nu se poate opune statului o posesie utila, in conditiile in care proprietatea socialista era insesizabila, imprescriptibila si inalienabila, fara a se face distinctie intre domeniul public si privat al statului.
In drept au fost enuntate disp. art. 680, 1890, 492 cod civil, dispozitiile Legii nr. 50/1991 si Legii nr. 36/1995.
Reclamantul, prin reprezentant, a formulat  raspuns la notele de sedinta depuse de parat, invocand disp. art. 680 cod civil potrivit cu care in lipsa mostenitorilor legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec in proprietatea statului si disp. art. 4 din Legea nr. 213/1998, aratand ca a facut dovada, cu inscrisurile depuse la dosar, a vacantei succesorale, a exercitarii unei posesii utile si cu buna credinta asupra bunului, pe perioada ceruta de lege, cererea facandu-se in contradictoriu cu adevaratul posesor, astfel ca instanta urmeaza sa respinga exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
La termenul din data de 03.03.2009 instanta a unit cu fondul exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului invocata de acesta.

Sub aspect probatoriu, au fost administrate in cauza proba prin inscrisuri si proba cu expertiza tehnica in specialitatile topografie si constructii, fiind solicitate de la DITL sector 1 relatii cu privire la istoricul de rol fiscal al imobilului si documentele ce au stat la baza inregistrarilor efectuate.
Analizand materialul probator administrat in cauza, retine instanta ca la data de 11.10.1982, reclamantul I. N. a incheiat cu numita G. M. o promisiune bilaterala de vanzare cumparare cu privire la imobilul situat in Bucuresti, str. M., nr. 22, sector 1, imobil compus din suprafata de 150 m.p. teren si constructia situata pe acesta, alcatuita din hol, doua camere si magazie, achitand reclamantul drept pret al imobilului suma de 25.000 lei. Terenul fusese dobandit de promitenta vanzatoare, impreuna cu defunctul sau sot, G. A., prin actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 15138/1948 si transcris sub nr. …/1948 de catre Tribunalul  Ilfov Sectia Notariat, constructiile fiind ulterior ridicate de acestia.
La data de 09.05.1986 a decedat promitenta vanzatoare G. M. succesiunea acesteia fiind vacanta, asa cum rezulta din adresa nr. 659/2007 emisa de Camera Notarilor Publici Targu Mures.
Uzucapiunea, invocata in cauza de fata drept temei juridic al actiunii, reprezinta un mod originar de dobandire a proprietatii, prin care se constituie dreptul de proprietate in patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constand in exercitarea posesiei asupra lucrului in temeiul si in conditiile prevazute de lege.
Pe de alta parte, uzucapiunea este instituita de lege ca o sanctiune impotriva proprietarului care, dand dovada de lipsa de diligenta, a lasat vreme indelungata bunul sau in mana altei persoane.
Sub acest din urma aspect, reclamantul a justificat calitatea procesuala pasiva a STATULUI ROMAN, prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, fata de existenta vacantei succesorale cu privire la succesiunea defuntei G. M.
Astfel, din inscrisurile aflate la dosar rezulta ca in urma decesului fostei proprietare a terenului, G. M., survenit la data de …1986, nici o persoana nu a solicitat in calitate de mostenitor al acesteia inceperea procedurii succesorale , astfel ca potrivit art.680 C.civ. ”in lipsa de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec in proprietatea statului”.
Este adevarat ca potrivit dispozitiilor art. 85 din Legea nr.36/1995 (ce mentin prevederile legii anterioare, respectiv art. 26 din Decretul nr.40/1953) notarul public constata vacanta succesorala „la cererea reprezentantului statului” si elibereaza certificatul de vacanta succesorala dupa expirarea termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala, insa, constatarea existentei unei succesiuni vacante si a componentei acesteia se poate face, in urma verificarilor necesare, si de catre instanta de judecatoreasca, in lipsa certificatului de vacanta succesorala eliberat ca urmare a procedurii notariale. Aceasta deoarece interesul general impune a se recunoaste statului calitatea de a sta in justitie in legatura cu acea succesiune, chiar inainte de eliberarea certificatului de vacanta succesorala, atat certificatul eliberat de
notar, cat si hotararea judecatoreasca neavand sub acest aspect decat un efect declarativ, iar nu constitutiv, statul dobandind mostenirea ope legis, de la deschiderea ei, potrivit regulilor generale si neavand un drept de optiune succesorala.
Fata de aceste considerente, instanta urmeaza a respinge ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratul STATUL ROMAN prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, retinand si faptul ca potrivit art. 25 al.2 din Decretul nr.31/1954 si art.3 pct.37 din H.G. nr.447/1997 calitatea de reprezentant al statului ii revine MINISTERULUI FINANTELOR PUBLICE.
Cu privire la fondul cauzei de fata insa, instanta constata actiunea reclamantului drept neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:
In primul rand, apreciaza instanta ca se impune o precizare, raportat la apararile de fond facute de parat in sensul ca pana in anul 1989 nu se putea opune statului o posesie utila, deoarece proprietatea socialista era insesizabila, imprescrisptibila si inalienalbila. Aceste aparari nu pot fi primite, deoarece si in perioada 1974 – 1989 (cat timp au fost in vigoare legile nr. 58/1974 si 59/1974) cursul prescriptiei a curs, prin cele doua legi interzicandu-se numai transmiterea bunurilor prin acte juridice intre vii, or, uzucapinea este
un fapt juridic, astfel ca s-ar aduga la lege daca s-ar sustine ca aceste legi au prohibit si faptul juridic al uzucapiunii.
Uzucapiunea, ca mod de dobandire a proprietatii, se fondeaza pe faptul posesiei indelungate a imobilului aflat in circuitul civil, posesie care – pentru a produce efecte juridice – este necesar sa fie exercitata in anumite conditii – prevazute de art. 1847 cod civil (respectiv sa fie continua, netulburata, neintrerupta, publica si sub nume de proprietar ) si pentru perioada de timp prevazute de lege.
Astfel, in sistemul codului civil, uzucapiunea este de doau feluri: uzucapiunea de 30 de ani, reglementata de prevderile art. 1890-1894 cod civil, si uzucapiunea de 10-20 de ani, reglementata de prevederile art. 1890-1894 cod civil.
Constata instanta ca reclamantul a intrat in posesia bunului imobil cel mai devreme la data incheierii antecontractului de vanzare-cumparare, care a avut loc la 11.10.1982, astfel ca termenul pentru dobandirea acestuia pe calea uzucapiunii de 30 de ani nu este implinit in speta.
Nici conditiile pentru dobandirea imobilului prin uzucapiunea de 10-20 de ani nu sunt indeplinite, una dintre acestea conditii ( alaturi de buna credinta a posesorului ) fiind aceea ca posesia sa se intemeieze pe un just titlu, just titlu definit de art. 1897 cod civil ca fiind orice titlu translativ de proprietate, precum vanzarea, schimbul, donatia, legatul particular, care provine de la altcineva decat adevaratul proprietar.
Or, reclamantul a intrat in posesia imobilului in temeiul unui antecontract de vanzare-cumparare, antecontract care nu poate constitui just titlu deoarece prin el nu se realizeaza transmiterea proprietatii, iar daca actul este nul intrucat nu indeplineste cerinta legii sub care s-a incheiat, nu va putea constitui jusit titlu (in cauza, vanzarea-cumpararea nu a avut loc deoarece acesta priveste un teren, fiind necesara incheierea actului in forma autentica.

In consecinta, antecontractul nu poate reprezenta decat dovada inceperii uzucapiunii de 30 de ani, termen care insa nu s-a implinit in cazul reclamantului, numai dupa implinirea termenelor fizate de lege, faptul posesiei tranformandu-se intr-o stare de drept si consolidand dreptul de proprietate.
Sustinerile reclamantului in sensul ca prin OUG nr. 138/2000 s-ar fi reglementat o noua forma de uzucapine, aceea de 3 ani, nu sunt intemeiate, textul invocat de reclamant referindu-se la prescriptii reglementate in codul de procedura civila, in materie de uzucapiune fiind incidente textele de lege mai sus enuntate in cuprinsul considerentelor.
Fata de solutia de respingere a cererii privitoare la constatarea dobandirii dreptului de proprietate asupra terenului ca efect al  uzucapiunii, si capatul de cerere avand ca obiect accesiune imobilara va avea aceeasi soarta.
Fata de acestea, urmeaza ca instanta sa respinga exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, iar pe fond sa respinga ca neintemeiata cererea reclamantului.

Domenii speta

© 2018 – Jurisprudenta.com – Cautare – Termeni si conditii

  • revendicare
JURISPRUDENTA
  • evacuare
JURISPRUDENTA
  • dechidere succesiune si partajare mostenire
JURISPRUDENTA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREŞTI
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ NR. 9417
Şedinţa publică din data de 17.06.2016
Instanţa constituită din:
Preşedinte: …..
Grefier: …..
Pe rol se află soluţionarea cauzei civile privind pe R1, R2, R3, R4, R5 în contradictoriu cu P şi I, având ca obiect „partaj judiciar”.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 31.05.2016, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea la data de 15.06.2016 și 17.06.2016 când, în aceeaşi compunere, a hotărât următoarele:
INSTANŢA,
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București la data de 23 octombrie 2014 sub nr. de dosar ….., R1, R2, R3, R4, R5 în contradictoriu cu P au formulat cerere de chemare în judecată prin care au solicitat ieșirea din indiviziune asupra imobilelor casă si teren situate în strada xxxx, București, pe cele două ramuri de descendenți a numiților A și B, respectiv cota de ½ familiei reclamanţilor sot supraviețuitor C si descendenții direcți ai defunctei D si separat jumătate sorei autoarei acestora, P în calitate de fiică și descendentă directă a numiților A și B.
În motivarea cererii reclamanții au arătat în primul rând că dorința acestora este de a rămâne în indiviziune între ei cu privire la partea acestora din proprietatea imobiliară a numiților A și B, să le fie atribuit în lot întregul imobil cu obligarea la plata sultei cuvenite și rezultate în urma unei expertize către pârâtă. Au mai solicitat să se constate că masa partajabilă este compusă din suprafața de teren de 300 mp situată în strada xxxx, București, suprafață achiziționată prin înscrisuri sub semnătură privată de către autorii acestora A și B în anul 1952. Au arătat că din aceasta suprafață, jumătatea care îi revine pârâtei de 100 mp a fost deja înstrăinată de către aceasta către familia E, astfel încât această suprafață înstrăinată intră conform dispozițiilor legale în lotul acesteia, pârâta rămânând în stare de coindiviziune cu reclamanții doar pentru 50 mp, precum și cu privire la construcția ridicată în str. xxxx, București. Imobilul a fost evaluat provizoriu la suma de 36210,24 lei.
În fapt, au arătat că prin actul sub semnătură privată intitulat chitanță din data de 26.02.1950, autoarea reclamanților, numita B (deja căsătorită cu A) a achiziționat integral și a intrat in posesia unei suprafețe de teren de 300 mp situat atunci in fostul cartier Vitan Pleșoianu, actuala strada xxxxx București și împreună au ridicat construcția in care reclamanții încă locuiesc. Din căsătoria familiei A şi B au rezultat descendenții D și P. In anul 1960 a decedat A, autorii săi fiind soția supraviețuitoare B si descendenții. La data de 25.01.1981 a decedat si B, succesorii acesteia fiind D si L. Prin act autentic, L în calitate de frate a donat dreptul sau succesoral pârâtei, mătușa dânsului.
Prin sent. civ nr xxxxx pronunțată de către Judecătoria sect. 3 București s-a constatat că de pe urma doamnei D sunt descendenți reclamanții in calitate de soț supraviețuitor si descendenți direcți. Masa succesorala a fost stabilită prin sent. civ. nr xxxx pronunțată de către Judecătoria sect. 3 București prin care s-a arătat  dreptul de proprietate imobiliară constituit prin uzucapiune asupra celor 300 mp, teren situat în str. xxxxxx București și cu privire la construcția ridicată pe acel teren, proprietatea cumpărătorilor de la acea dată prin admiterea accesiunii.
I, sora lui P si D, a declarat că nu are pretenții cu privire la teren si imobil, iar actuala pârâtă a înstrăinat familiei E din lotul său o suprafață de teren de 100 mp., dar familia E nu a fost prezenta la data efectuării expertizei si nu a putut da explicații.
In drept au fost indicate dispozițiile art. 1143 C.civ.
In dovedire s-au depus înscrisuri (f 4-5).
Pârâta legal citată nu a formulat întâmpinare.
În cursul judecății a fost administrată proba cu înscrisuri, expertiză topografică și imobiliară, precum și proba cu interogatoriul pârâtei.
Prin încheierea de ședință din data de 16.09.2015 a fost respinsă cererea de majorare a onorariului de expert formulată de către domnul expert.

Prin cererea depusă la data de 21.10.2015, R3 a arătat că înțelege să renunțe la judecată cu privire la imobilul construcție situat în str. xxxxx București.
La aceeași dată, respectiv 21.10.2015, au formulat cereri de renunțare la judecată cu privire la partajul asupra construcției situate pe terenul din str. xxxx, București și R2, R5 şi R1.
Prin încheierea din data de 11.11.2015, în temeiul art. 96 indice 2 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești cauza a fost trimisă la completul 20 civil față de soluția de anulare a cererii de chemare în judecată dispusă în dosarul nr. …..
La data de 15.03.2016, reclamanții au formulat precizare de acțiune prin care au arătat că soții A şi B au locuit în str. xxxxx, București și au achiziționat prin înscris sub semnătură privată terenul situat la această adresă, ridicând și o construcție pe teren.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 310/1960, succesorii legali ai dl A sunt soția supraviețuitoare B și descendenții direcți D, L, I și P.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 1009/1981 rezultă că succesorii numitei B sunt D și L, descendenți direcți, renunțători la succesiunea sa fiind ceilalți descendenți, respectiv I şi P. În ciuda faptului că a renunțat la succesiunea defunctei B, pârâta a primit prin donație încheiată prin act autentic la data de 19.11.1985 cotele sale din succesiunea părinților.
Prin sentința civilă nr. xxxxx pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, succesorii legali ai defunctei D sunt soțul supraviețuitor R1 și descendenții direcți R4, R2, R5 şi R3.
Prin sentința civilă nr. xxxxx, actualii reclamanți, alături de actuala pârâtă, coindivizară, au obținut constatarea uzucapiunii și succesiunii imobiliare pe suprafața de teren și imobilul construit pe terenul achiziționat prin chitanța sub semnătură privată de autorii A şi B  în 1950, fără a fi autentificat un act notarial în acest sens.
Au mai arătat că consideră că numita succesoare I și renunțătoare la succesiunea autoarei B, părăsind de mult domiciliul din str. xxxx, București, este în mod implicit renunțătoare și la restul masei succesorale.
De asemenea, au reiterat faptul că au înțeles să renunțe la capătul de cerere având ca obiect partajul construcției situate pe terenul din str. xxxx.
Prin încheierea de ședință din data de 19.04.2016, în temeiul art. 78 C.pr.civ., instanța din oficiu a dispus introducerea în cauză a numite I în calitate de intervenient forțat.
Prin declarația autentică depusă la data de 31.05.2016 a renunțat la judecată cu privire la partajul asupra construcției și reclamantul R4.
Instanța din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a numitei I, pe care a unit-o cu fondul.
Prin încheierea de dezbateri, parte integrantă in prezenta hotărâre, a fost respinsă și cererea de majorare a onorariului de expert formulată de domnul expert.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, instanța constată, astfel cum s-a reținut și prin sentința civilă nr. xxxx pronunțată în dosarul nr. xxxx, definitivă și irevocabilă prin neapelare la data de 29.08.2014, că în anul 1960 a decedat A, iar din certificatul de moștenitor nr. 310/960 rezulta ca au ramas mostenitori de pe urma acestuia B, in calitate de sotie supravietuitoare, si D, L, I şi P, in calitate de descendenti.
La data de 25.01.1981 a decedat B, mostenitori fiind L şi D in calitate de fii, astfel cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. 1009/1981.
Prin contractul de donatie autentificat sub nr. xxxxx (f. 37), L a donat in favoarea surorii sale, P, cota sa de 12/32 din locuinta situata in Bucuresti, str. xxxx, mentionandu-se ca, in ceea ce priveste cota de teren de 12/32, aceasta urmeaza regimul art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Astfel cum rezulta din sentinta civila nr. xxxxx pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti in dosarul nr. xxxxx, s-a constatat ca de pe urma defunctei D au ramas ca mostenitori R1, in calitate de sot supravietuitor, si R3, R2, R5 şi R4, in calitate de fii.
În prezenta cauză, în urma modificării de acțiune, instanța a rămas învestită cu partajul asupra terenului situat în strada xxxx, București, reclamanții renunțând prin declarații exprese la partajul asupra construcției situate pe teren, sens în care urmează a se lua act de renunțare și prin hotărârea pronunțată.
Prin sentința civilă nr. xxxx pronunțată în dosarul nr. xxxxx, definitivă și irevocabilă prin neapelare la data de 29.08.2014, a fost admisă în parte cererea formulată de R1, R3, R2, R5, R4 şi P s-a constat că reclamanții au dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra terenului situat în București, str. xxxx București, în suprafață de 201,82 mp identificat prin raportul de expertiză topografică efectuat în cauză  de către expert, iar prin accesiune imobiliară au dobândit în proprietate și construcția edificată pe teren formată din casă de locuit și șopron.
S-a reținut în considerentele sentinței mai sus amintite că posesia asupra terenului din str. xxxx a fost transmisă de la defuncții A şi B la descendenții acestora P și D. Prin decesul acesteia din urmă, posesia a fost transmisă către reclamanți.
Având în vedere considerentele sentinței civile nr. xxxx pronunțată în dosarul nr. xxxx, definitivă și irevocabilă prin neapelare la data de 29.08.2014, instanța reține că uzucapiunea a fost constatată în patrimoniul defuncților A şi B, iar acțiunea formulată de reclamanți a fost admisă în considerarea calității acestora de succesori ai posesorilor inițiali, iar nu în urma posesiei exercitată în nume propriu.
În consecință, prezentul partaj este unul succesoral, având la bază retransmiterea cotelor succesorale, iar nu un partaj de coproprietate. Prin urmare, față de data decesului numiților A şi B, respectiv anul 1960 și 1981, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1865. Succesiunea defunctei D, fiica defuncților A şi B, a fost dezbătută prin sentința civilă nr. xxxxx pronunțată în dosarul nr. xxxxx, irevocabilă prin neapelare.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a intervenientei …. În temeiul art. 248 C.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Instanța reține că în cauză numita I nu are calitate procesuală pasivă, neavând vocația concretă la succesiune. Astfel, pe de o parte aceasta nici nu a fost reclamantă în cadrul dosarului nr. xxxxx soluționat prin sentința civilă nr. xxxxx prin care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, iar pe de altă parte aceasta a renunțat la succesiunea defunctei B astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. xxxx.
Cu privire la fondul cauzei
În drept, instanța reține că specific stării de coproprietate este faptul că același bun, nefracționat în materialitatea sa, aparține concomitent mai multor titulari, fiecare dintre aceștia având numai o cotă-parte ideală și abstractă din dreptul de proprietate asupra bunului respectiv.
Niciunul dintre coproprietari nu este titular exclusiv al unei fracțiuni materiale din bun. Principiul disponibilității procesului civil presupune pronunțarea în limita învestirii instanței.
Astfel, instanța va reține că reclamanții au solicitat prin acțiune și prin concluziile orale partajarea
acestora prin menținerea reclamanților în continuare în indiviziune, cu obligarea acestora la plata unei sulte către pârâtă.
De esența partajului judiciar este transformarea stării de coproprietate în proprietate exclusivă, prin împărțirea bunului, în modalitățile prevăzute de lege, între coproprietarii moștenitori conform cotelor acestora de proprietate. Procedura partajului judiciar prevăzută de dispozițiile art. 980 – 996 C.pr.civ. nu prevede posibilitatea efectuării partajului judiciar prin atribuirea în continuare în indiviziune a bunului către unii dintre coproprietari, ci numai în modalitățile expres prevăzute, respectiv dacă părțile nu se înțeleg conform dispozițiilor art. 983 C.pr.civ., partajul se poate realiza prin atribuire în natură conform art. 984 alin. 2 C.pr.civ., atribuirea bunului unuia dintre coproprietari cu obligarea acestuia la plata unei sulte către ceilalți ori prin vânzarea bunului.
A menține în indiviziune în continuare unii dintre coproprietari în urma efectuării partajului este contrară esenței partajului judiciar ce are ca scop transformarea stării de coproprietate în proprietate exclusivă întrucât părțile, prin bună învoială, nu ajung la o înțelegere. De asemenea, instanța nu se poate pronunța dincolo de limitele învestirii încălcând principiul disponibilității prin atribuirea bunului unui sigur coproprietar, deși toți reclamanții au solicitat menținerea acestora în continuarea în indiviziune în urma efectuării partajului judiciar cu privire la terenul situat în strada xxxx, București. De altfel, modalitatea de partajare solicitată de reclamanți nu are nici corespondent practic, în primul rând întrucât calculul sultei efectuat de către aceștia este raportat la o suprafață mai mare de teren decât cea dobândită în proprietate prin sentința …./16.10.2012 prin care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate prin
uzucapiune, iar în al doilea rând solicită obligarea acestora la plata unei sulte către pârâtă prin raportare la o suprafață delimitată de teren de 50 mp, iar nu prin raportare la cota parte ideală a pârâtei, iar acest lucru în condițiile în care pârâta deja a vândut 100 mp din teren și a încasat prețul cu privire la acesta.
Pentru toate aceste considerente, va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a numitei I și va respinge acţiunea faţă de intervenienta ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoana fără calitate procesuala pasivă, va lua act de renunţarea reclamanţilor la judecata capătului de cerere având ca obiect partajul construcţiei și va respinge cererea de chemare in judecata astfel cum a fost precizată ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a numitei I.
Respinge acţiunea faţă de intervenienta I ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoana fără calitate procesuala pasivă. Ia act de renunţarea reclamanţilor la judecata capătului de cerere având ca obiect partajul construcţiei.
Respinge cererea de chemare in judecata astfel cum a fost precizată de R1, R2, R3, R4, R5 în contradictoriu cu P şi intervenientul forţat, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 17.06.2016.

PREŞEDINTE, GREFIER,

© 2018 – Jurisprudenta.com – Cautare – Termeni si conditii

  • partaj bunuri comune
JURISPRUDENTA

Sentinţă civilă xxxx din 09.10.2017

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA  xxxxxxx
JUDEŢUL BOTOŞANI
SENTINŢA CIVILĂ NR. xxxxx
Şedinţa publică din
xxxxxxxx
Instanţa constituită din:
Preşedinte – xxxxxxxxxxxx
Grefier  – xxxxxxxxxxxxxx
Pe rol,  soluţionarea  acţiunii civile având ca obiect “partaj bunuri comune”, formulată de reclamantul – pârât  xxxxxxxxxxx, domiciliat în satul xxxxx, comuna xxxxx, judeţul xxxxx, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă  xxxxxxx, domiciliată în satul xxxxx, comuna xxxxx, judeţul Botoşani.
Susţinerile părţilor în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 18 februarie 2016, acestea fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentinţă când, pentru a da posibilitate părţilor să formuleze concluzii scrise, s-a amânat pronunţarea pentru data de 03 martie 2016, când văzând că motivele amânării subzistau s-a amânat pronunţarea pentru data de 17 martie 2016 şi ulterior pentru data de 31 martie 2016.
INSTANŢA,
Deliberând asupra acţiunii civile de faţă:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Darabani la data de xx.xx.xxxx, sub nr. xxxx/217/xxx, reclamantul – pârât  xxxxxxx, domiciliat în satul xxxxx, comuna xxxxx, judeţul Botoşani, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă  xxxxx, domiciliată în satul xxxxx, comuna xxxx, judeţul Botoşani, pentru ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să se dispună:
– lichidarea regimului matrimonial al comunităţii de bunuri prin constatarea unei cote de 75% de contribuţie la dobândirea bunurilor pentru reclamant şi 25% pentru pârâtă;
– să se constate că masa bunurilor  imobile şi mobile de partaj se compune din bunuri în valoare totală estimată de 72.036,30 lei, iar masa de partajat se compune din :  una casă de locuit compusă din 3 camere, 1 baie, 1 bucătărie, 2 holuri, construită din chirpici, în anul 2004 conform  autorizaţiei de construcţie nr. 4, procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. xxx din xxxx, valoarea de impozitare 18.364,50 lei, locuinţa fiind împrejmuită cu gard de lemn cu suport metalic/stîlpi şi elemente de prindere în lungime totală de 100 m.l., fixaţi în beton cu pod din beton la intrarea în curte, de asemenea în curte sunt plantaţi  pomi fructiferi
– 17 bucăţi şi o lizieră de salcâmi, o fântână, valoare de 3.000 lei; un şemineu din cărămidă în valoare de 1.200 lei; magazie pe fundaţie de beton, cu schelet şi pereţii din lemn, acoperită cu tablă în suprafaţă de 21 m.p., în valoare de 2.500 lei; teren în suprafaţă de 3.000 m.p. situat în intravilanul satului xxxxx, com. xxxxx, jud. Botoşani în p.c. 524/1 şi p.c. 523/1, estimat la suma de 3.000 lei; autoturism Wolskwagen Golf, cmc xxxx, fabricat xxxx,  valoare de 800 lei; 7122 euro reprezentând cota de 75% din suma totală de 20.000 euro, cu menţiunea că pârâta a retras suma de 12.000 euro când aceasta trebuia să retragă 5.000 euro, astfel că doar suma de 7.122 să fie supusă partajului, iar pârâta să aducă la masa de partaj bunurile pe care aceasta le-a sustras şi transportat la mama sa în valoare de 1.150 lei şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul arată că prin sentinţa civilă  pronunţată în dosarul nr. xxx/217/xxxxx a Judecătoriai xxxxxxx s-a admis acţiunea de divorţ şi celelalte cereri accesorii, declarându-se desfăcută căsătoria între părţi.
Mai arată reclamantul că în timpul căsătoriei au dobândit următoarele bunuri:
– una casă de locuit compusă din 3 camere, 1 baie, 1 bucătărie, 2 holuri, construită din chirpici, în anul xxxxx conform  autorizaţiei de construcţie nr. xxx, procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. xxxx din xxxxxx, valoarea de impozitare 18.364,50 lei, locuinţa fiind împrejmuită cu gard de lemn cu suport metalic/stîlpi şi elemente de prindere în lungime totală de 100 m.l., fixaţi în beton cu pod din beton la intrarea în curte, de asemenea în curte sunt plantaţi pomi fructiferi – 17 bucăţi şi o lizieră de salcâmi, o fântână, valoare de 3.000 lei;
– un şemineu din cărămidă în valoare de 1.200 lei;
– o magazie pe fundaţie de beton, cu schelet şi pereţii din lemn, acoperită cu tablă în suprafaţă de 21 m.p., în valoare de 2.500 lei;
– teren în suprafaţă de 3.000 m.p. situat în intravilanul satului xxxxx, com. xxxxx, jud. Botoşani în p.c. 524/1 şi p.c. 523/1, estimat la suma de 3.000 lei.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 631 și urm.,667, 669 și urm. C.civ., precum și art. 979 și urm. Cpr.civ.
În dovedire, reclamantul a solicitat admiterea probei testimonială, a probei cu expertiză de specialitate, precum și a probei cu înscrisuri, depunând, în copie: acte de stare civilă,  adeverinţă emisă de Primăria comunei xxxx, certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele şi taxele locale şi alte venituri ale bugetului local,  contract de vânzare-cumpărare, extrs de caret funciară, Încheierea nr. xxxx emisă de xxxxx plan de amplasament şi delimitare a imobilului, contract de vânzare-cumpărare pentru imobil, ordin de plată, extras de cont emis la data de xxxxxx, carnet de muncă (f. 8-27 ds).
Reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata sumei de 1.273 lei, reprezentând 50% din contravaloarea taxei judiciare de timbru, măsură dispusă prin încheierea din data de 01.08.2014, acțiunea fiind legal timbrată cu restul de 50% din contravaloarea taxei judiciare de timbru, respectiv cu suma de 1.273 lei (f. 44).
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei xxxxxx la data de xxxxxxx, sub nr. xxxx/217/xxxx, reclamanta xxxxxxx a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul xxxxxxx ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispun lichidarea stării de indiviziune cu privire la bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei, respectiv: o casă în suprafață de 110 mp, nr. cadastral 535, situată în satul xxxxx, com. xxxxxxx, jud. Botoșani, o suprafață e 3.000 mp teren, situat în intravilanul satului xxxxx, com. xxxxx jud. Botoșani, p.c. 524/1 și 523/1, suma de 50.000 EURO obținută din vânzarea unui apartament, proprietate comună a părților și un autoturism marca xxxxx, fabricat în anul xxxx, să constate că reclamanta a avut o cotă de contribuție de 80% la dobândirea casei și a terenului, să atribuie casa și terenul în lotul reclamantei, iar suma de
50.000 EURO și autoturismul în lotul pârâtului, cu obligarea părților la plata unor sulte pentru egalizarea loturilor, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul din data de xxxxxxxxxxx căsătoria fiind desfăcută prin divorț din culpa pârâtului la data de xxxxxxx, prin Sentința civilă nr.xxxxxx a Judecătoriei xxxxxx, definitivă prin Decizia civilă nr.xxxxxx a Tribunalului xxxxxxxx.
Precizează reclamanta că, în timpul căsătoriei, părțile au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xxxxxx apartamentul situat în mun. Xxxxxxxx,  apartament în care au locuit până în data de xxxxx, când l-au vândut prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xxxxxxxxxx, contra sumei de 50.000 EURO.
Ulterior au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xxxxxxxx casa în suprafață de 110 mp și terenul în suprafață de 3.000 mp, situate în satul xxxxx com. xxxxx jud. Botoșani, vânzătorii fiind părinții reclamantei, respectiv numiții xxxxxx..
Menționează reclamanta că, practic, casa a fost primită de către părți de la părinții reclamantei drept donație, în fapt nefiind plătit nici un preț, imobilul fiind construit de către aceștia pentru fiica lor, astfel că, pentru acest bun contribuție pârâtului a fost de maxim 20%. Suma de 50.000 EURO obținută din vânzarea apartamentului a fost depusă de către părți la xxxxx într-un cont pe numele pârâtului, suma de 12.000 EURO fiind ridicată de către reclamantă, iar restul de 38.000 EURO de către pârât.
Mai arată reclamanta că în prezent locuiește într-o anexă gospodărească împreună cu mama sa și că solicită atribuirea casei și a terenului către ea, având în vedere faptul că pârâtul a moștenit o casă de la părinții săi.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 670, 375, 356, 358 C.civ. și 453 C.pr.civ. În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu expertize tehnice judiciare pentru evaluarea imobilelor și a autoturismului, a probei testimoniale cu doi martori, precum și a probei cu înscrisuri, depunând, în copie: contractul de vânzare-cumpărare nr. xxxxxx, contractul de vânzare-cumpărare nr.xxxxxxx, certificat de atestare fiscală, CI (f. 5-9, ds. xxxxx). Reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata integrală a taxei judiciare de timbru în cuantum de 7.811 lei, prin Încheierea din data de 04.12.2014 pronunțată de Judecătoria xxxx în ds. nr. xxxxxxx.
Prin încheierea din data de xxxxx Judecătoria xxxxxx a dispus conexarea dosarului nr. xxxxx la dosarul nr. xxxxxx.
La data de xxxxxx, pârâta xxxxxx a depus întâmpinare prin care a învederat instanței că cele susținute de către reclamant prin cererea de chemare în judecată nu corespund adevărului.
Astfel, apartamentul a fost vândut în anul 2009 contra sumei de 50.000 EURO, iar casa și terenul au fost primite, practic, de la părinții reclamantei, cu titlu de donație, întrucât, în fapt, nu a fost achitat nici un preț.

Reclamantul xxxxx a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că cele susținute de către pârâta nu corespund adevărului și că realitatea a fost expusă prin cererea de chemare în judecată.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, proba testimonială, iar pentru pârâtă și proba cu expertize tehnice judiciare.
Instanța a procedat la audierea martorilor xxxxxxx, declarațiile acestora fiind consemnate și depuse la dosarul cauzei (f. 81, 82, 90 și 91).
La dosar au fost depuse extrase de cont eliberate de xxxxxx (f. 92-103, 117-127).
La data de xxxxx, expertul tehnic judiciar xxxxxx a depus la dosar raportul de expertiză tehnică în specialitatea auto (f. 138-143).
La data de xxxxx, expertul tehnic judiciar xxxxxxx a depus la dosar raportul de expertiză tehnică în specialitatea evaluare imobile (f. 169-204).
De asemenea, la data de xxxxx, expertul tehnic judiciar xxxxxx a depus la dosar raportul de expertiză tehnică în specialitatea topografie, cadastru, geodezie (f. 173-181).
Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
În fapt, reclamantul-pârât xxxxxx și reclamanta-pârâtă xxxxxx s-au căsătorit la data de xxxxxx, iar prin Sentința civilă nr. xxxxxxx, pronunțată de Judecătoria xxxxxx în ds. nr xxxxxx, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr.xxxxxxx a xxxxxxx, instanța a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți din culpa exclusivă a pârâtului, cu obligarea acestuia la plata unei rente viagere în favoarea fostei sale soții în cuantum de 240 lei lunar, începând cu data de xxxxxx, pe tot parcursul vieții reclamantei, precum și revenirea soției la numele avut anterior căsătoriei, respectiv acela de ”xxxxxx” (f. 30-33, ds. nr. 1715/217/2014).
În timpul căsătoriei, părțile au dobândit proprietatea asupra apartamentului nr. xxx situat în xxxxxx, imobil pe care l-au înstrăinat ulterior numiților xxxxxx în schimbul unui preț de 30.500 lei, astfel cum rezultă din Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xxxxx de BNP xxxxxx (f. 58-59).
Instanța nu poate reține susținerea pârâtei-reclamante în sensul că, în realitate, prețul primit ar fi fost de 50.000 EURO, având în vedere faptul că această afirmație nu este susținută de nici un alt mijloc de probă din dosar.
La data de xxxxx a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xxx de BNP xxxx, prin care părțile au dobândit de la părinții pârâtei-reclamante, respectiv de la xxxxxxx dreptul de proprietate asupra imobilelor: teren arabil și curți, construcții în suprafață de 3.000 mp, situat în intravilanul satului xxxx, con. xxxx, jud. Botoșani, p.c. 524/1 și 523/1 și construcția casă în suprafață de 110 mp, construită din chirpici, acoperită cu azbociment, compusă din trei camere și dependințe, cu număr cadastral nedefinitiv 535, înscrisă în CF nr. 385/N a com. xxxx, jud. xxxx, în schimbul unui preț de 3.000 lei (f.11).
Din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză, respectiv numiții xxxxxxxxxxxxxxx (f. 81, 82, 90 și 91), instanța reține că la construcția imobilului – casă au contribuit financiar atât reclamantul-pârât yyyyy, cât și părinții pârâtei-reclamantei, respectiv numiții xxxxxx, precum și fiul părților, defunctul xxxxx.
În perioada 2007-2008, părțile au construit pe terenul dobândit de la părinții pârâtei-reclamante o magazie de lemn cu fundație de beton, în suprafață de 15 mp, un cuptor din cărămidă și o fântână.
În timpul căsătoriei, părțile au achiziționat și autoturismul marca xxxxx cu nr. de înmatriculare xxxxxx, an fabricație xxxxx în schimbul sumei de 2850 EURO, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare a unui vehicul folosit depus la dosar (f. 15).
Analizând extrasele de cont depuse la dosar, instanța reține că la data de xxxxx, a fost deschis un depozit bancar pe numele reclamantului-pârât xxxxxx la xxxxxx în valoare de 30.000 EURO, depozit închis la data de xxxxx, dată la care a fost extrasă din cont suma de 11.018 EURO (incluzând dobânda), iar suma de 20.000 EURO a fost transferată într-un alt cont depozit.
Practic, părțile au încheiat în mod succesiv contracte de depozit bancar pe termen scurt pentru suma de 20.000 EURO, încasând la finalul termenului fiecărui depozitului dobânda aferentă. La data de xxxxxx a fost extrasă din cont suma de 12.000 EURO de către pârâta-reclamantă xxxxx, astfel cum rezultă din coroborarea declarațiilor părților, iar la data de xxxxxxx a fost închis contul depozit, prin încasarea sumei de 7.918,03 EURO, sumă rămasă în cont după încasarea comisioanelor aferente (f. 17, 92-103, 117-127).
Având în vedere aceste aspecte, instanța reține că din masa de partajat face parte doar suma de 20.000 EURO, având în vedere faptul că suma de 11.018 EURO a fost extrasă din cont în anul 2010, în timpul căsătoriei părților și nu a fost dovedit faptul că această sumă ar fi fost folosită în alt scop decât cel al cheltuielilor comune.
În drept, cu privire la regimul matrimonial aplicabil soților, instanța reține incidența dispozițiilor art. 27 din Legea 71/2011, care prevăd că, indiferent de data încheierii căsătoriei, în ceea ce privește relațiile lor patrimoniale, vor fi aplicabile prevederile N.C.civ., de la data intrării sale în vigoare. Prin interpretarea dispozițiilor art. 329 N.C.civ., rezultă că regula în materia regimurilor matrimoniale este cea a comunității legale, alegerea unui alt regim putând fi făcută pe calea unei convenții matrimoniale. Având în vedere că, între cei doi soți, nu a fost încheiată o astfel de convenție, instanța va reține că acestora le este aplicabil regimul comunității legale.
Cu privire la acest regim matrimonial, instanța constată că acesta este un regim de comunitate parțială, în sensul că, sub aspectul activului patrimonial, regula este că bunurile dobândite de oricare din soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie, potrivit art. 339 N.C.civ., și, prin excepție, sunt bunuri proprii cele expres enumerate de lege, conform art. 340 N.C.civ. Cu toate acestea, referitor la calitatea de bun propriu sau comun al soților, instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 33 din Legea 71/2011, care prevăd că vor fi aplicabile dispozițiile actului normativ în vigoare la data dobândirii bunului.
Astfel, conform art. 30 C.fam., bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Art. 30 alin. 3 C.fam. instituie o prezumție relativă de bun comun, stabilind că această calitate nu trebuie dovedită, însă se poate face proba contrară, în sensul dovedirii calității de bun propriu a unui bun dobândit în timpul căsătoriei. Instanța constată că, în speță, nu s-a făcut dovada contrară, în sensul că vreunul dintre bunurile dobândite în timpul căsătoriei ar avea calitatea de bun propriu al unuia dintre soți.
Prin urmare, instanța constată că părțile au dobândit, în timpul regimului comunității legale, dreptul de proprietate asupra următoarelor bunuri:
–  suprafața de 3.000 mp teren intravilan, situat în sat xxxx, com. xxxx, jud. xxxxx, p.c. 524/1 și 523/1, în valoare de 3.300 EURO (echivalent 14.600 lei), conform raportului de expertiză tehnică în specialitatea evaluare imobile întocmit de expert xxxxxx (f. 169-204);
– imobilele: casă de locuit, construită din chirpici, acoperită cu azbociment, cu trei camere și dependințe, în suprafață de 1100 mp, o magazie de lemn cu fundație de beton construită în anul xxxxx, în suprafață de 15 mp, un cuptor din cărămidă și o fântână, toate în valoare de 12.155 EURO (echivalent 53.704 lei), conform raportului de expertiză tehnică în specialitatea evaluare imobile întocmit de expert xxxxxx (f. 169-204);
– un autoturism marca xxxxxx cu nr. de înmatriculare xxxxx, an fabricație xxxxx, în valoare de 656 EURO (echivalent 2.902 lei);
– suma de 20.000 EURO, reprezentând depozit bancar deschis la xxxxxxx – cont IBAN xxxxxxxxx, din care suma de 12.000 EURO a fost extrasă de către pârâta-reclamantă xxxxxx la data de xxxxxxx, iar suma de 7.878 EURO a fost extrasă de către reclamantul-pârât xxxxxx la data de xxxxx, restul sumei fiind achitată către bancă cu titlu de comisioane.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză, precum și situația de fapt astfel cum a fost reținută mai sus, instanța reține că, la dobândirea acestor bunuri, părțile au fiecare o cotă de contribuție egală. De asemenea, instanța are în vedere și dispozițiile art. 326 C.civ, conform cărora munca în gospodărie și pentru creșterea copiilor reprezintă o contribuție la cheltuielile căsătoriei.
Prin urmare, instanța constată că masa partajabilă are o valoare totală de 36.111 EURO, fiecărei părți revenindu-i cota de 1/2, în valoare de 18.055,5 EURO și va dispune lichidarea regimului comunității legale dintre părți, prin împărțirea bunurilor comune în conformitate cu criteriile stabilite de art. 987 C.pr.civ.
Astfel, va atribui pârâtei-reclamante xxxxxxx în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 3.000 mp teren intravilan, situat în sat xxxx, com. xxxx, jud. xxxxx, p.c. 524/1 și 523/1 și imobilele: casă de locuit, construită din chirpici, acoperită cu azbociment, cu trei camere și dependințe, în suprafață de 1100 mp, o magazie de lemn cu fundație de beton construită în anul 2008, în suprafață de 15 mp, un cuptor din cărămidă și o fântână.
De asemenea, instanța va atribui reclamantului-pârâtxxxxxxxxx în deplină proprietate și liniștită posesie autoturismul marca xxxxxx cu nr. de înmatriculare xxxxxx, an fabricație xxxxx.
Pentru stabilirea acestor loturi, instanța a avut în vedere faptul că imobilele nu sunt comod partajabile în natură, niciuna dintre părți nu deține o altă locuință, însă imobilele se învecinează cu proprietatea părinților pârâtei-reclamante.

În temeiul art. 676 alin. 2 lit. a) N.C.civ., instanța va obliga pârâta-reclamantă xxxxxxxx la plata către reclamantul-pârât xxxxxx a sumei de 9.521 EURO, echivalent în lei, cu titlu de sultă, în termen de 6 luni de la comunicarea prezentei hotărâri, pentru egalizarea loturilor.
Instanța va dispune omologarea rapoartelor de expertiză tehnică judiciară efectuate în cauză în domeniile: auto – expert tehnic judiciar xxxxxxx evaluare imobile – expert tehnic judiciar xxxxx și topografie – expert tehnic judiciar xxxxx.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța constată că reclamantul-pârât a efectuat următoarele cheltuieli de judecată: 1.273 lei, reprezentând contravaloarea a ½ din taxa judiciară de timbru (f. 44) și 700 lei, reprezentând onorariu avocat (f. 201-202), iar pârâta-reclamantă a efectuat următoarele cheltuieli de judecată: 800 lei, reprezentând onorariu expert xxxxxx(f. 105 și 166), 300 lei, reprezentând avans onorariu expert xxxxxx(f. 107), 300 lei, reprezentând avans onorariu expert xxxxx (f. 109), 1.700 lei, reprezentând onorariu avocat (f. 203-204), ambele părți beneficiind de ajutor public judiciar în privința achitării taxei judiciare de timbru.
Potrivit art. 502 din OUG 51/2008, în situația în care, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, beneficiarul ajutorului public judiciar dobândește bunuri a căror valoare depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public judiciar acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public, această condiție fiind îndeplinită în speță în privința ambelor părți.
Astfel, în temeiul art. 502 din OUG nr. 51/2008, instanța va obliga reclamantul-pârât ca, după rămânerea definitivă a hotărârii să restituie cheltuielile procesuale avansate de către stat cu titlu de ajutor public judiciar, constând scutirea de la plata sumei de 1.273 lei, reprezentând 50% din contravaloarea taxei de timbru, de care a beneficiat conform încheierii din data de xxxxx.
De asemenea, în temeiul art. 502 din OUG nr. 51/2008, va obliga și pârâta-reclamantă ca, după rămânerea definitivă a hotărârii să restituie cheltuielile procesuale avansate de către stat cu titlu de ajutor public judiciar, constând în plata taxei de timbru în valoare de 7.811,12 lei de care a beneficiat sub forma scutirii, conform încheierii din data de xxxx, pronunțată în dosarul nr. xxxxxx al Judecătoriei xxxxxxx.
Instanța va obliga pârâta-reclamantă să achite în contul xxxx, Biroul Local de Expertize suma de 900 lei, reprezentând diferență onorariu expert xxxxxxx.
Având în vedere aceste aspecte, instanța va obliga reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 4.282,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul-pârât xxxxxx domiciliat în com. xxxx, sat xxxx, jud. xxxxx, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă xxxxx (fostă xxxxx), domiciliată în sat xxxxx, com. xxxx, jud. xxxxx.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă xxxxxx, în contradictoriu cu reclamantul-pârât xxxxxx.

Constată că părțile au dobândit, în timpul regimului comunității legale, cu contribuție de 50% fiecare, dreptul de proprietate asupra următoarelor bunuri:
–  suprafața de 3.000 mp teren intravilan, situat în sat xxxxx, com. xxxx, jud. xxxx, p.c. 524/1 și 523/1, în valoare de 3.300 EURO (echivalent 14.600 lei);
– imobilele: casă de locuit, construită din chirpici, acoperită cu azbociment, cu trei camere și dependințe, în suprafață de 1100 mp, o magazie de lemn cu fundație de beton construită în anul 2008, în suprafață de 15 mp, un cuptor din cărămidă și o fântână, toate în valoare de 12.155 EURO (echivalent 53.704 lei);
– un autoturism marca xxxxx cu nr. de înmatriculare xxxxx, an fabricație xxxx, în valoare de 656 EURO (echivalent 2.902 lei);
– suma de 20.000 EURO, reprezentând depozit bancar deschis la xxxxxxx– cont IBAN xxxxxx din care suma de 12.000 EURO a fost extrasă de către pârâta-reclamantă xxxxxxx la data de xxxxx, iar suma de 7.878 EURO a fost extrasă de către reclamantul-pârât xxxxxx la data de xxxxx, restul sumei fiind achitată către bancă cu titlu de comisioane.
Constată că masa partajabilă are o valoare totală de 36.111 EURO, fiecărei părți revenindu-i cota de 1/2, în valoare de 18.055,5 EURO.
Dispune lichidarea regimului comunității legale dintre părți, prin împărțirea bunurilor comune astfel:
Atribuie pârâtei-reclamante xxxxxx în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 3.000 mp teren intravilan, situat în sat xxxx, com. xxx, jud. xxxx, p.c. 524/1 și 523/1 și imobilele: casă de locuit, construită din chirpici, acoperită cu azbociment, cu trei camere și dependințe, în suprafață de 1100 mp, o magazie de lemn cu fundație de beton construită în anul 2008, în suprafață de 15 mp, un cuptor din cărămidă și o fântână.
Atribuie reclamantului-pârât xxxxx în deplină proprietate și liniștită posesie autoturismul marca xxxxx cu nr. de înmatriculare xxxxx, an fabricație xxxxx.
Obligă pârâta-reclamantă xxxxxx la plata către reclamantul-pârât xxxxx a sumei de 9.521 EURO, echivalent în lei, cu titlu de sultă, pentru egalizarea loturilor, în termen de 6 luni de la comunicarea prezentei hotărâri.
Omologhează rapoartele de expertiză tehnică judiciară efectuate în cauză în domeniile:
auto – expert tehnic judiciar xxxxx, evaluare imobile – expert tehnic judiciar xxxx și topografie – expert tehnic judiciar xxxxx.
Obligă reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 4.282,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă pârâta-reclamantă să achite în contul xxxxxxxxxx, Biroul Local de Expertize suma de 900 lei, reprezentând diferență onorariu expert xxxxx.
În temeiul art. 50 indice 2 din OUG nr. 51/2008, obligă reclamantul-pârât ca, după rămânerea irevocabilă a hotărârii să restituie cheltuielile procesuale avansate de către stat cu titlu de ajutor public judiciar, constând scutirea de la plata sumei de 1.273 lei, reprezentând 50% din contravaloarea taxei de timbru, de care a beneficiat conform încheierii din data de 01.08.2014.
În temeiul art. 50 indice 2din OUG nr. 51/2008, obligă pârâta-reclamantă ca, după rămânerea irevocabilă a hotărârii să restituie cheltuielile procesuale avansate de către stat cu titlu de ajutor public judiciar, constând în plata taxei de timbru în valoare de 7.811,12 lei de care a beneficiat sub forma scutirii, conform încheierii din data de 04.12.2014, pronunţată în dosarul nr. xxxxx al Judecătoriei xxxxxx.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea se depune la Judecătoria xxxxx.
Pronunţată în ședinţă publică, azi, xxxxxx.
PREŞEDINTE, GREFIER,

© 2018 – Jurisprudenta.com – Cautare – Termeni si conditii

  • contestatie proces verbal amenda rutiera
JURISPRUDENTA
  • ordin de protectie
JURISPRUDENTA

Sentinţă civilă 209 din 08.11.2017

Prin cererea formulată la data de 31.10.2017 şi înregistrată sub nr……/207/2017 pe rolul Judecătoriei Caracal, reclamanţii G.D., G.O. şi C.A. în nume  propriu si in calitate de reprezentant legal al minorilor G.D.M., născut la data de 17.10.2000, G.A.G., născuta la 31.07.2011, G.V.A.M., născuta la 23.10.2013, in contradictoriu cu pârâtul G.S., au solicitat EMITEREA UNUI ORDIN DE PROTECŢIE în sensul  obligării pârâtului G.S. la păstrarea unei distante minime de 100 de metri, pentru o perioada de 6 luni de zile fata de  toţi reclamanţii; sa se dispună evacuarea acestuia din imobilul din com. Bucinisu, str. ……, nr… jud. Olt;  interzicerea paratului  a oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod cu  toti reclamanţii; obligarea acestuia la tratament medical, precum si internarea acestuia intr-un centru specializat; cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii în fapt, reclamanţii au arătat că numitul G.S., este fiul reclamanţilor G.D. si G.O., de asemenea acesta este concubinul reclamantei  C.A. si tatăl minorilor G.D.M., G.A.G., G.V.A.M.. Reclamanţii  au precizat că locuiesc toti intr-un imobil din com. Bucinisu, jud. Olt si sunt in mod sistematic ameninţaţi de către pârât, care le da telefoane si îi ameninţa cu moartea, reclamantul G.D. fiind lovit de către acesta pentru că nu i-a permis  sa intre in casa, deoarece pârâtul era in stare de ebrietate si agresa si speria minorii.
S-a menţionat de către reclamanţi că împotriva pârâtului prin incheierea nr. ……/10.11.2016 pronunţata de Judecătoria Caracal in Dosarul penal nr. …../207/2016 s-a aplicat măsura de siguranţa prevăzuta de art.109 Cp. rap. la art. 24 alin.l Cpp, însă pârâtul nu a respectat măsura stabilita in instanţa si atunci DSP OLT a formulat cerere in instanţa, dar având in vedere faptul ca pana la termenul de judecata pârâtul s-a prezentat la Centrul de Sănătate Mintala Slatina si in acest sens s-a depus cerere de renunţare la judecarea cererii, astfel in Dosarul nr. ……/207/2017 a fost pronunţata încheierea nr. ….. din 22 septembrie 201 7 s-a luat act de renunţarea la judecarea cererii.
Au susţinut reclamanţii că paratul are un comportament agresiv, consuma băuturi alcoolice, nu isi ia medicamentele pe care era obligat, acesta vine in fiecare seara, face scandal, a exercitat acte de agresiune atat asupra reclamantului G.D. cat si asupra concubinei pârâtului, aceste lucruri se întâmpla in fata minorilor, aceştia fiind loviţi si agresaţi verbal de către parat.
Reclamanţii au învederat că în decursul timpului, au cerut ajutorul politiei, au sunat de nenumărate ori la politie, care practic sunt in fiecare seara prezenţi la domiciliul  acestora, deoarece in fiecare seara paratul vine si provoacă scandal.
S-a mai arătat de către reclamanţi că din relaţia de concubinaj au rezultat 3 minori, care se afla in domiciliul  reclamanţilor din com. Bucinisu, jud. Olt, pârâtul îi agresează in mod repetat fizic si verbal, dar in prezent situaţia s-a schimbat in sensul ca acesta a devenit din ce in ce mai agresiv fata de reclamanţi.
Având in vedere faptul ca paratul este cunoscut ca fiind o persoana agresiva si care in mod repetat acesta îi agresează fizic si verbal, reclamanţii au considerat ca integritatea acestora fizica si psihica este in pericol, susţinând reclamantul G.D. că îi este frica de faptul ca pârâtul in orice zi îl poate urmări, aştepta cand pleacă de acasă si să-l lovească, mai mult, ultima data cand a fost lovit, acesta a ameninţat ca îl va bate în repetate ori pentru ca asa vrea el.
Reclamanţi au considerat ca se impune emiterea unui ordin de protecţie împotriva paratului, dovada înţelegând să o facă cu proba cu înscrisuri, interogatoriu si martori.
S-au depus alăturat cererii următoarele înscrisuri în copii: cărţile de identitate ale reclamanţilor şi pârâtului; certificatele de naştere ale minorilor G.D.M., G.A.G., G.V.A.M.;adresa nr.8939/28.11.2016; încheiere nr….. din 22 septembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr…../207/2017.
Urmare a adresei dispusă de instanţă s-a depus la dosar delegaţia pentru asistenţă judiciară obligatorie nr.1722/2017.

Reclamanţii au mai depus la dosar adresa cu nr.602203/02.11.2017 emisă de Secţia 5 Poliţie Rurală Deveselu-Postul de Poliţie Bucinişu.
Ca urmare a adresei dispusă de instanţă, la dosar Postul de Poliţie Bucinişu a înaintat adresa cu nr.4494 prin care a comunicat următoarele: la data de 20.09.2017 lucrătorii Postului de Poliţie Bucinişu l-au sancţionat cu amendă contravenţională pe numitul G.S. conform Legii 61/1991, modificată-pvcc POTY nr.0008456/20.09.2017; la Postul de Poliţie Bucinişu s-a aflat în lucru dosarul de urmărire penală cu numărul unic 280/P/2017 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal privind infracţiunile de violenţă în familie, fapte prevăzute şi pedepsite de art.199 alin.1 C.p. raportat la art.193 alin.1 C.p. şi art.199 alin.1 C.p. raportat la art.206 alin.1 C.p. în care soluţia propusă a fost de Clasare în baza art.16 alin.1 lit.g C.pr.p., numita C.A., în calitate de persoană vătămată retrăgându-şi plângerea prealabilă.
La Postul de Poliţie Bucinişu s-a aflat în lucru dosarul de urmărire penală cu nr.1194/P/2016 privind infracţiunea de violenţă în familie, faptă prevăzută şi pedepsită de art.199 alin.1 C.p. raportat la art.193 alin.1 C.p. care a fost înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal cu propunerea de trimitere în judecată a inculpatului G.S. – înaintându-se copii de pe actul de sesizare, plângere prealabilă şi referatul de terminare a urmăririi penale.
Prin adresa Postului de Poliţie Bucinişu s-a menţionat că în cadrul dosarului de urmărire penală cu nr. 194/P/2016 prin Încheierea nr…../10.11.2016 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr……/207/2016 s-a dispus obligarea provizorie la tratament medical a suspectului G.S., înaintându-se alăturat adresei copie de pe  Încheierea nr…../10.11.2016 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr……/207/2016, copie Raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr.1444/A1/238 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Olt, adresa Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Caracal nr……/207/2016  din 11.07.2017 şi copie a procesului verbal întocmit de lucrătorul de poliţie din cadrul Postului de Poliţie Bucinişu la data de
14.07.2017.
De asemenea, prin aceiaşi adresă s-a comunicat că la data de 21.06.2016 în urma solicitării membrilor familiei, numitul G.S. a fost transportat cu Ambulanţa la SJU Slatina – Psihiatrie, înaintându-se procesul – verbal întocmit de lucrătorii de poliţie la data respectivă şi la data de 10.06.2016 lucrătorii Postului de Poliţie Bucinişu l-au sancţionat cu avertisment scris pe numitul G.S. conform Legii nr.61/1991, mod., fiind înaintat în copie pvcc seria PF nr.0253862/10.06.2016 iar la data de 27.11.2015 numitul G.S. a fost sancţionat cu avertisment verbal conform Legii nr.61/1991, mod., înaintându-se în copie procesul verbal întocmit de lucrătorii Postului de Poliţie Bucinişu la data respectivă.
Totodată, s-a comunicat prin adresa cu nr.4494 a Postului de Poliţie Bucinişu că membrii familiei au solicitat intervenţia organelor de poliţie prin SNUAU 112 de mai multe ori în perioada 01.01.2017-prezent, sesizând diferite scandaluri provocate de numitul G.S., la evenimente intervenind mai mulţi lucrători din cadrul SPR 5 Deveselu iar fişele de intervenţie au fost înregistrate şi centralizate la nivelul Secţiei 5 Poliţie Rurală Deveselu.
În şedinţa publică din 6 noiembrie 2017, din oficiu instanţa a luat interogatoriu pârâtului G.S. şi reclamantei C.A..

Urmare a adresei dispusă de instanţă, pentru termenul din 7 noiembrie 2017, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal a înaintat în copii acte întocmite în dosarul de urmărire penală nr.1194/P/2016 din 20.05.2016.
În şedinţa publică din 7 noiembrie 2017 a fost audiat martorul  G.M.C. încuviinţat pârâtului, care a declarat că este fratele acestuia şi locuieşte la o distanţă de aproximativ 1 km faţă de domiciliul părinţilor şi al fratelui pârât, astfel că nu ştie exact ce se întâmplă în curtea  domiciliului acestora iar de aproximativ 1 lună pârâtul locuieşte în domiciliul martorului căruia i-a spus că a fost izgonit de părinţi din domiciliu, precizând martorul că atât acesta cât şi pârâtul consumă băuturi dar nu în mod excesiv. Martorul a relatat că  are cunoştinţă despre faptul  că pârâtul a fost obligat la un tratament medical, nu ştie dacă mai urmează acel tratament , dar ştie că acesta consumă alcool în prezent. A mai relatat martorul că nu ştie  de relaţia  are este între pârât şi reclamanta C.A. precum şi între pârât şi minori dar l-a văzut pe pârât că vorbea la telefon cu soţia sa însă nu ştie despre ce discutau, cunoscând martorul despre un incident petrecut în urmă cu aproximativ 2 săptămâni când pârâtul s-a înţeles cu soţia sa să se întâlnească în centrul comunei  dar acolo a mers şi G.D., s-au certat, după care acesta a sunat la 112, astfel că a venit poliţia acasă la  martor să-l caute pe pârât.
Martorul a susţinut că în afară de pârât mai are doi fraţi gemeni care locuiesc mai aproape de domiciliul părinţilor, şi anume pe G.V. şi G.I.  dar nici aceştia nu sunt în relaţii bune cu părinţii, cum de altfel nu  sunt nici martorul şi nici pârâtul.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Prin încheierea nr…. din 10 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. …../207/2016  s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal, în baza art. 246 alin. (8) C. proc. pen., s-a dispus obligarea provizorie la tratament medical a suspectului G.S., fiul lui D. si O., născut la 18.04.1981 in municipiul Caracal , domiciliat in comuna Bucinisu jud. Olt, , în baza art. 245 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat  suspectul  să urmeze în mod regulat tratamentul medical prescris de un medic de specialitate, până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol, s-a atras atenţia suspectului asupra dispoziţiilor art. 246 alin. (12) C. proc. pen., în baza art. 566 alin 1  C.pr.p. , copie de pe dispozitivul hotărârii şi de pe raportul de expertiza medico-legala psihiatrică nr.
1444/A1/238/05.08.2016 întocmit de SM.L. Olt s-a dispus a se comunica DSP Olt  în vederea punerii in aplicare a măsurii şi în baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat s-a dispus să rămână în sarcina acestuia.
În fapt, s-a reţinut în considerentele încheierii nr.464 din 10 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. …../207/2016  că  prin ordonanţa din data de 20.05.2016 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunea de violenţă în familie prev de art. 199 alin. 1 C.p. rap. la art. 193 alin. 1 C.p., constând în aceea ca la data de 19 mai 2016, în jurul orei 20,00 , numitul  G.S., aflându-se  sub influenţa  băuturilor alcoolice, a exercitat acte de agresiune împotriva  concubinei sale, persoana vătămata C.A., în prezenţa celor trei copii minori rezultaţi din concubinajul părinţilor.

Din actele de urmărire penala rezultă că de mai mult timp suspectul consuma în mod frecvent băuturi alcoolice ocazie  cu care  provoacă stări conflictuale în familie, acesta locuind împreuna cu tatăl sau G.D., concubina sa persoana  vătămata C.A.  şi cei trei copii minori ai părţilor.
Datorita comportamentului agresiv pe care l-a manifestat, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, tatăl suspectului a solicitat emiterea unui ordin de protecţie  împotriva acestuia, iar prin sentinţa civila nr. 66/13.04.2016, pronunţata de Judecătoria Caracal în dosarul nr. ….207/2016 a fost admisă cererea reclamantului G.D., fiind emis ordinul de protecţie cu caracter provizoriu împotriva pârâtului, instituindu-se obligaţia în sarcina acestuia ca pe o perioadă de 4 luni să efectueze un tratament sau alte forme de îngrijire în scopul dezintoxicării ( dezalcoolizării ). Ulterior,  suspectul nu a  respectat măsura dispusă de instanţa de judecată, a continuat să consume băuturi  alcoolice  şi să provoace scandal în familie, prezentând un pericol real atât pentru membrii familiei sale  cât şi pentru alte persoane.
Prin ordonanţa organului de urmărire penală din data de 30.05.2016 s-a dispus  efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice cu privire la suspectul G.S., pentru a se stabili dacă acesta prezintă afecţiuni psihice de natură să-i afecteze discernământul.
Prin încheierea nr. 13/22.06.2016 pronunţata de Judecătoria Caracal în dosarul nr. …../207/2016 a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal şi în baza art. 184 alin. 11 C.pr.p. s-a dispus internarea medicală nevoluntară a suspectului G.S. într-o secţie de psihiatrie a Spitalului  Judeţean de Urgenţă  Olt Slatina, pe o durata de 30 zile în vederea efectuării raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, deoarece  suspectul a refuzat internarea voluntară.
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică  nr. 1444/A/238/2016 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Olt rezultă că suspectul G.S. prezintă diagnosticul „tulburare de personalitate de tip impulsiv – disforic, cu decompensări declanşate de consumul de alcool”.
S-a apreciat că acesta are capacitate  psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, având discernământul păstrat şi s-a recomandat aplicarea  măsurilor de siguranţă ce prevăd tratament medical obligatoriu.
În conţinutul raportului de expertiză medico – legala psihiatrică, s-a reţinut că  profilul actual de profunzime a suspectului prezintă o dinamică ce implică existenţa unui pericol pulsional latent care îl poate determina să adopte o conduită periculoasă pentru  comunitate şi pentru sine.
Prin încheierea nr….. din 22 septembrie 2017 pronunţată în dosarul nr. …./207/2017 s-a luat act de renunţarea la judecarea cererii formulată de către  Direcţia de Sănătate  Publică a Judeţului Olt, în contradictoriu cu suspectul G.S..
S-a reţinut în considerentele încheierii nr…. din 22 septembrie 2017 pronunţată în dosarul nr……/207/2017 că prin sesizarea înregistrată la data de 04.09.2017 pe rolul Judecătoriei Caracal în dosarul nr. …../207/2017, Direcţia de Sănătate  Publică a Judeţului Olt a solicitat înlocuirea  măsurii obligării la tratament medical privind pe suspectul G.S., arătându-se că suspectul G.S. nu s-a mai prezentat pentru efectuarea tratamentului din data  de 05.04.2017, conform adresei CSM Slatina nr. 1036/16.06.2017.
La data de 21.09.2017, a fost depusă la dosarul cauzei  adresa  nr. 7111/21.09.2017, emisă de DSP Olt prin care se comunică faptul că suspectul  s-a prezentat  la Centrul de Sănătate Mintală Slatina  şi nu mai este necesară înlocuirea  măsurilor  de înlocuirea obligării la tratament medical.
Cu materialul probator administrat în prezenta cauză s-a stabilit că pârâtul G.S. consumă în exces băuturi alcoolice iar pe fondul consumului de alcool are un comportament violent fizic şi verbal faţă de membrii familiei sale, şi anume faţă de reclamanţi, care sunt părinţii şi concubina acestuia, precum şi minorii rezultaţi din relaţiile de concubinaj ale pârâtului cu reclamanta C.A..
În conformitate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 217/2003, republicată, persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei, poate solicita instanţei, ca în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri-obligaţii sau interdicţii: a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor în locuinţa familiei; c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinată faţă de victimă, de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia, ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate; e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute; h) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.
Din analiza acestor dispoziţii legale, rezultă că pentru a se dispune emiterea unui ordin de protecţie, este necesar a se dovedi existenţa unei stări de pericol pentru viaţa, integritatea fizică sau psihică, ori libertatea unei persoane, stare de pericol care să fie creată printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei.
De asemenea, pentru a se justifica emiterea unui astfel de ordin este necesar ca starea de pericol să existe la momentul formulării cererii.
Din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că relaţiile dintre părţile din prezenta cauză sunt extrem de tensionate, pe fondul agresiunilor fizice şi verbale exercitate de pârât asupra reclamanţilor, agresiuni ce le pot pune în pericol integritatea fizică şi psihică, motiv pentru care, dând curs dispoziţiilor legale enunţate, instanţa va admite în parte cererea astfel cum a fost formulată şi va dispune emiterea unui ordin de protecţie a reclamanţilor, pe o perioadă de 6 luni, cu următoarele măsuri şi interdicţii: evacuarea pârâtului din locuinţa situată din comuna Bucinişu, sat Bucinişu, str. …, nr….., judeţul Olt; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe de minim 100 m faţă de reclamanţi; obligarea pârâtului la tratament de dezintoxicare şi consiliere psihologică periodică; obligarea pârâtului de a da informaţii organului de poliţie cu privire la noua locuinţă.

Instanţa a constatat că pârâtul chiar dacă manifestă un comportament violent fizic şi verbal faţă de reclamanţi, acesta se datorează pe de o parte consumului de alcool iar pe de altă parte refuzului pârâtului de a lua tratamentul prescris, însă s-a făcut dovada că pârâtul ţine legătura telefonic cu reclamanta C.A., care este concubina sa şi având în vedere afecţiunile de care suferă, se impune ca cel puţin telefonic să menţină legătura cu părinţii şi concubina sa.
Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanţa poate dispune şi obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
În ceea ce priveşte scopul emiterii actului normativ anterior menţionat instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art.2 din Legea nr. 217/2003, R., acesta vizează prevenirea şi combaterea violenţei în familie, ca elemente ce  fac parte din politica integrată de ocrotire şi sprijinire a familiei ce reprezintă totodată şi o importantă problemă de sănătate publică.
Totodată, instanţa a mai reţinut că potrivit art.3 alin.1 din Lege,  violenţa în familie reprezintă orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Se va dispune comunicarea de îndată a ordinului de protecţie structurilor Poliţiei Române în a căror rază teritorială se află locuinţa victimelor şi a agresorului.
Onorariul doamnei avocat P. I., desemnat din oficiu de către instanţă pentru pârât (delegaţia nr.1722/01.11.2017, în cuantum de 260 lei), rămâne în sarcina statului, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Postat 24.11.2017

© 2018 – Jurisprudenta.com – Cautare – Termeni si conditii

  • actiuni in anulare contracte de vanzare cumparare, donatie, intretinere
JURISPRUDENTA

Contract de vânzare cumpărare, cu rezerva uzufructului viager. Nulitate – lipsa consimţământului, eroare
asupra obiectului contractului, dol, violenţă, preţ neserios. Evacuarea titularilor nudei proprietăţi pentru
imposibilă convieţuire. Incidenţa ar… Hotărâre 7403 din 22.11.2006

Contract de vânzare cumpărare, cu rezerva uzufructului viager. Nulitate – lipsa consimţământului, eroare asupra obiectului contractului, dol, violenţă, preţ neserios. Evacuarea titularilor nudei proprietăţi pentru imposibilă convieţuire. Incidenţa art. 8 din CEDO în ce priveşte soluţionarea cererii de evacuare şi în interpretarea drepturilor uzufructuarului şi cele ale nudului proprietar.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti la data de 05.05.2006, sub nr. 5709/303/2006, reclamanta SI a chemat în judecată pe pârâţii SN şi SF, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea contractului de vânzare cumpărare autentificat, încheiat între părţi privind apartamentul compus din 3 camere şi dependinţe, cu o suprafaţă utilă de 55.17 mp; în subsidiar, reclamanta a solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare astfel încheiat şi evacuarea pârâţilor din apartament, fie ca o consecinţă a soluţionării favorabile a primului capăt de cerere, fie pentru imposibilă convieţuire şi având în vedere că reclamanta este beneficiara dreptului de uzufruct viager asupra întregului apartament, cu
cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la încheierea contractului de vânzare cumpărare nu a existat consimţământul său, acesta fiind pur formal şi numai cu scopul ca pârâţii să locuiască în apartament şi să-i asigure îngrijire şi sprijin material până la sfârşitul vieţii. Deşi înainte de încheierea contractului au existat violenţe şi conflicte între părţi, înainte de încheierea actului, pârâţii s-au purtat bine şi au convins-o pe reclamantă să le vândă apartamentul, spunând că vor avea grijă de aceasta tot restul vieţii, asigurându-i hrană şi medicamente. Astfel, reclamanta a fost convinsă că va încheia un contract cu clauză de întreţinere, prin care pârâţii să-şi asume obligaţii cu privire la întreţinerea acesteia. În consecinţă, consimţământul reclamantei fiind exprimat în mod formal, contractul încheiat astfel este fictiv, potrivit disp.art.948 pct.2 Cod civil, cât şi lipsit de cauză, potrivit art.966 Cod civil, întrucât lipseşte contraprestaţia pârâţilor, preţul fiind stipulat în mod formal şi fictiv şi nefiind încasat de reclamantă niciodată. Reclamanta a mai arătat că actul de vânzare este lovit de nulitate, faţă de lipsa unui preţ serios, sincer şi real, aşa cum prevăd disp.art.1303 Cod civil.
Cu privire la anulabilitatea contractului de vânzare cumpărare, reclamanta a arătat că pârâţii au exercitat manopere dolozive asupra acesteia, determinând-o să încheie contractul şi spunându-i că numai aşa îi vor da îngrijirea necesară. După încheierea contractului, situaţia dintre părţi s-a schimbat, în sensul că aceasta a contribuit la plata cotelor de întreţinere, a renunţat la achiziţionarea anumitor medicamente, întrucât pârâţii i-au solicitat veniturile din pensie. Mai mult, a arătat reclamanta că pârâţii îi aduc injurii, ameninţări şi nu îi permit accesul în dependinţele apartamentului, fiind în imposibilitate de convieţuire cu aceştia.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe disp.art.948 pct.2, art.966, art.1303, art.953, art.960 şi art.961 Cod civil.
Pârâţii au formulat întâmpinare prin care au invocat pe cale de excepţie prescripţia dreptului material la acţiune, prematuritatea şi inadmisibilitatea cererii (încheieri respinse de instanţă ca neîntemeiate prin încheierea de la termenul din 14.06.2006), iar pe fond au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării, pârâţii au arătat că, în ce priveşte evacuarea lor din apartament, nu au lovit-o şi insultat-o pe pârâtă şi nu i-au împiedicat dreptul de uzufruct viager, aceştia locuind de foarte mulţi ani în acest imobil, pe care l-au administrat şi l-au conservat. Referitor la cauzele de nulitate invocate, pârâţii au arătat că reclamanta are o capacitate de exerciţiu nealterată, consimţământul său fiind valabil dat la încheierea actului de vânzare cumpărare. De altfel, reclamanta a avut mereu ân posesie contractul de vânzare cumpărare, iar timp de peste 4 ani, aceasta nu a constatat nimic în neregulă cu privire la încheierea actului. Preţul a fost real şi sincer, apreciindu-se la valoarea de circulaţie a imobilului.
Prin sentinţa civilă nr. 7403/22.11.2006 instanţa a respins acţiunea ca neîntemeiată şi a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâţi. Pentru a dispune în acest sens, instanţa a reţinut că,  prin contractul de vânzare cumpărare autentificat, reclamanta, în calitate de vânzătoare, a transmis pârâtului SN, căsătorit cu SF, dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.48 situat în Bucureşti, reclamanta rezervându-şi dreptul de uzufruct viager asupra întregului apartament. Cu privire la preţ, părţile, potrivit clauzelor contractuale, au convenit suma de 250.000.000 de lei vechi, reclamanta declarând prin contract că la data autentificării înscrisului a primit întreaga sumă.
În conformitate cu disp. art. 948 cod civil, condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii sunt capacitatea de a contracta, consinţământul valabil al părţii care se obligă, un obiect determinat şi o cauză licită.
Referitor la prima cauză de nulitate invocată de reclamantă, respectiv lipsa consimţământului, instanţa a reţinut că, din probatoriul administrat, aceasta nu a fost dovedită. Însăşi reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, susţine că, consimţământul acesteia a fost pur formal. Ori, lipsa consimţământului echivalează cu inexistenţa acestuia, iar nu cu aprecierea ca fiind formală a manifestării de voinţă în acest sens, reclamanta recunoscând implicit că la data încheierii actului şi-a exprimat consimţământul pentru a transmite dreptul de proprietate. De asemenea, tot reclamanta a fost cea care a susţinut că pârâţii au convins-o să le vândă apartamentul, întrucât vor avea grijă  de aceasta tot restul vieţii, ceea ce din nou denotă existenţa consimţământului la data încheierii actului, în sensul transmiterii dreptului de proprietate
către pârât.
S-a mai invocat totodată faptul că în privinţa naturii actului încheiat,  reclamanta s-ar fi aflat în eroare, întrucât a fost convinsă că va încheia un contract cu clauză de întreţinere, iar nu un contract de vânzare cu beneficiul uzufructului viager. În mod similar, aceste susţineri nu au fost probate de către reclamantă, acest lucru nerezultând din probele administrate în cauză. Potrivit menţiunilor din încheierea de autentificare a contractului, reclamanta a citit actul înainte de a-l semna, iar consemnările făcute de notarul public în acest sens produc efecte juridice până la înscrierea în fals.
Actul de vânzare cumpărare încheiat de părţi are caracterul unui înscris autentic care potrivit disp. art. 1173 cod civil face dovada certă a conveţiilor ce constată şi a persoanelor care l-au încheiat, părţile contractante exprimându-şi acordul de voinţă cu privire la vânzare, obiectul acesteia, iar preţul fiind inserat  în contract, fiind respectată totodată şi cerinţa formei autentice.
Din probele administrate în cauză, prin coroborarea declaraţiilor martorilor audiaţi cu răspunsurile date de părţi la interogatorii, instanţa a reţinut că nu sunt elemente care să conducă la concluzia că reclamanta, la încheierea contractului de vânzare cumpărare ar fi avut o reprezentare greşită a naturii acestuia, mai degrabă, aspectele rezultate privesc perioada ulterioară încheierii actului (de la data încheierii actului şi până la introducerea cererii de chemare în judecată trecând mai bine de 4 ani, timp în care reclamanta ar fi avut în mod rezonabil suficient timp pentru a realiza natura actului încheiat, mai ales că, aşa cum a recunoscut şi la interogatoriu, actele de vânzare cumpărare s-au aflat în posesia sa).
În ce priveşte preţul în sumă de 250.000.000 lei vechi stipulat în contract, instanţa a apreciat că acesta reprezintă un preţ sincer şi real, seriozitatea preţului  apreciindu-se în raport de intenţia părţilor şi convenţia acestora la data încheierii actului, fiind suficient să se stabilească că în viziunea acestora preţul a corespuns dreptului de proprietate astfel transmis. Nu au fost reţinute afirmaţiile reclamantei, în sensul că nu ar fi primit suma de bani stipulată în contract, nefiind dovedite aceste aspecte. Mai mult, întru-cât, la data încheierii actului, reclamanta a avut capacitate de exerciţiu, iar consimţământul nu i-a fost alterat şi, atâta vreme cât a declarat în cuprinsul actului că a primit preţul, chiar dacă în realitate aceasta, cu bună ştiinţă, ar fi convenit să facă o asemenea declaraţie în privinţa primirii preţului, împrejurarea în sine nu constituie o cauză de nulitate a actului. Nu se poate reţine că preţul este derizoriu (conf. art. 1303 Cod civil), atât de disproporţional în raport cu valoarea apartamentului, încât să nu existe preţ, cu atât mai mult cu cât părţile pot stabili un preţ cu mult sub nivelul valorii bunului sau peste acest nivel. Oricum anularea contractului pentru preţ lezionar (disproporţie vădită între contraprestaţii) intervine doar în cazul minorului între 14-18 ani care încheie contractul neasistat.
Potrivit disp. art. 966, 967 şi 968 cod civil, cauza este prezumată pânâ la dovada contrară şi este nelicită când este prohibită de legi, contrară bunelor moravuri şi ordinii publice. Cauza, ca şi condiţie de valabilitate a actului juridic civil este definită ca fiind acel element al actului juridic civil care constă în obiectul urmărit de părţi la încheierea unui asemenea act. Susceptibil de ilicitate este, de regulă, scopul mediat care constă în motivul determinant al încheierii actului juridic civil. În cauza de faţă instanţa a reţinut că, din probele administrate, nu rezultă că scopul urmărit de părţi la încheierea contractului de vânzare cumpărare a fost altul decât vânzarea cumpărarea apartamentului, cu rezervarea dreptului de uzufruct viager, (chiar în situaţia inserării clauzei de întreţinere, efectul din punct de vedere al dreptului de proprietate asupra imobilului este acelaşi, transmiterea dreptului de proprietate) clauzele contractului nu denotă altceva decât urmărirea contraprestaţiilor reciproce specifice convenţiei de vânzare.
În ce priveşte cauzele de nulitate relativă, respectiv dolul şi violenţa, de asemenea, împrejurările afimate de către reclamantă, nu au fost dovedite.
Capătul de cerere având ca obiect evacuarea pârâţilor din imobil, în virtutea dreptului de uzufruct viager constituit în favoarea reclamantei prin actul de vânzare cumpărare, a fost respins de instanţă ca neîntemeiat, în virtutea articolului 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la această convenţie (ratificată prin Legea nr. 30/1994) – care ocroteşte dreptul la respectarea vieţii private şi de familie şi potrivit căruia orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.
Ingerinţele admise în protejarea acestui drept sunt ca acestea să fie prevăzute de lege şi să constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora cu specificaţia existenţei unei proporţionalităţi cu scopul legitim urmărit.
În cauză reclamanta şi-a rezervat dreptul de uzufuct viager asupra imobilului, potrivit art. 517, 518 şi 519 cod civil. Pârâţii (din perspectiva accepţiunii de familie) şi-au stabilit domiciliul la acest imobil, până la data încheirii  contractului de vânzare cumpărare cu reclamanta, iar în prezent sunt titularii nudei proprietăţi în baza actului de vânzare cumpărare. Reclamanta a solicitat evacuarea celor doi pârâţi, în condiţiile în care din căsătoria acestora au rezulta doi copii care locuiesc împreună cu aceştia şi reclamanta în cauză, bunica celor două minore.
Instanţa a reţinut că, a proceda la evacuarea celor pârâţi din apartament ar constitui o încălcare a dreptului la respectarea vieţii de familie în condiţiile în care nu este incidentă nici una din ingerinţele considerate justificate şi expuse în precedent. În acest sens în cauza nr. 38310/1997-Ticli şi Mancuso contra Italiei-Hotărâre din 23 martie 1999, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că pentru un părinte şi copilul său a fi împreună este un element esenţial al vieţii de familie, considerând că acest lucru este valabil şi pentru relaţiile dintre copil şi membrii familiei tatălui său. În speţa de faţă, coabitarea şi efectivitatea relaţiei copiilor minori există atât raportat la pârâţi cât şi raportat la reclamanta în cauză.
În ce priveşte dispoziţiile legale de drept material interne, potrivit art. 539 cod civil, proprietarul nu poate vătăma prin faptul său drepturile uzufructuarului, din materialul probator analizat s-a reţinut că, afirmaţiile reclamantei în sensul că ar fi stânjenită în exercitarea dreptului de uzufruct  de către pârâţi, nu sunt întemeiate, cu atât mai mult cu cât aceştia au un program de lucru zilnic, timp în care reclamanta se află în apartament, în mod succesiv, cu cele două minore rezultate din căsătoria pârâţilor. Din dispoziţiile codului civil în materie, nu rezultă însă vreo altă îngrădire sau restricţie legală în ceea ce îl priveşte de proprietar (titularul nudei proprietăţi), astfel că, în virtutea principiului ocrotirii dreptului de proprietate consacrat de art. 1 din Convenţie şi garantat de Constituţia României, instanţa a apreciat că, atâta vreme cât uzufructuarul nu este îngrădit în exerciţiul dreptului său de către proprietar, dreptul de folosinţă al acestuia asupra imobilului poate coexista cu cel al proprietarului, mai ales în situaţia în care rezultă că părţile au convenit în mod tacit asupra acestui aspect în condiţiile art. 534 cod civil.
Pentru aceste motive, instanţa a respins acţiunea ca neîntemeiată. Prin decizia civilă nr. 836/A/25.06.2007 pronunţată în dosarul nr. 5709/303/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV–a Civilă, s-a respins ca neîntemeiat apelul promovat de reclamantă împotriva acestei sentinţe, reţinându-se că, în mod corect instanţa de fond a apreciat ca întrunite şi respectate condiţiile de valabilitate ale unei convenţii, la încheierea contractului a cărui anulare se solicită. În ce priveşte cererea de evacuare, instanţa de control a apreciat că, o dată cu încheiere contractului de vânzare cu rezerva dreptului de uzufruct viager şi instituirea acestui drept în patrimoniul reclamantei, situaţia de fapt a părţilor nu a cunoscut nicio modificare, rezultând implicit că, încheind această convenţie, părţile au înţeles ca, în mod tacit, să consacre o situaţie pre-existentă. S-a apreciat că, în mod corect instanţa de fond a reţinut că dreptul de folosinţă al uzufructuarului poate coexista cu cel al nudului proprietar, cu atât mai mult cu cât părţile însele au convenit asupra acestei modalităţi, iar reclamanta nu a dovedit că este împiedicată în exerciţiul dreptului său.

© 2018 – Jurisprudenta.com – Cautare – Termeni si conditii

  • actiuni in pretentii
JURISPRUDENTA

si orice alte tipuri de actiuni aferente acestei ramuri de drept.

Contact

Adresa: Strada Stirbei Voda nr. 117, sector 1, Bucuresti,  Romania

Telefon: +4 0722 726 763

e-mail: avocatcarmenlazar@yahoo.com