+4 0722 726 763 avocatcarmenlazar@yahoo.com

+4 0722 726 763

Fiecare lucru isi are adevarul lui. Constiinta este aceea care il lumineaza, prin atentia pe care i-o acorda. (A.Camus)

+4 0722 726 763

Legile unui popor, drepturile sale, nu pot purcede decat de la el insusi. (M.Eminescu)

+4 0722 726 763

Glasul legii trebuie sa aiba putere deplina pentru a decide fericirea oamenilor. (Hiperide)

Codul civil reglementeaza casatoria, divortul, filiatia, autoritatea parinteasca si obligatia de intretinere.

DIVORTUL POATE AVEA LOC:

a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi, ori la cererea unuia dintre soţi care e acceptată de celălalt;
b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; instanţa stabileşte culpa unuia dintre soţi în destrămarea căsătoriei sau culpa comună a soţilor, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorţ;
c) la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin doi ani; divorţul se poate pronunţa chiar din culpa exclusivă a soţului reclamant, cu excepţia situaţiei în care pârâtul se declară de acord cu divorţul, când acesta se va pronunţa fără a se menţional culpa soţilor;
d) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei, caz în care desfacerea căsătoriei se pronunţă fără a se face menţiune despre culpa soţilor.
Pe care judiciară pot fi soluţionate cererile de divorţ pentru oricare dintre motivele arătate, dacă soţii se adresează direct instanţei de judecată.

DREPTUL FAMILIEI:

Căsătoria este desfăcută din ziua în care hotărârea prin care s-a pronunţat divorţul a rămas definitivă. Prin excepţie, dacă reclamantul decedează în timpul procesului şi acţiunea de divorţ este continuată de moştenitorii soţului reclamant, căsătoria se socoteşte desfăcută la data decesului.
La desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei. Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soţi sau de interesul superior al copilului, instanţa poate să încuviinţeze ca soţii să  păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înţelegeri între ei. Dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei.

În cazul divorţului, regimul matrimonial încetează între soţi la data introducerii cererii de divorţ. Oricare dintre soţi sau amândoi, în cazul divorţului prin acordul lor, pot cere instanţei de divorţ să constate că regimul matrimonial a încetat de la data separaţiei în fapt. Actele de înstrăinare sau de grevare, precum şi actele din care se nasc obligaţii în sarcina comunităţii, încheiate de unul dintre soţi sau după data introducerii cererii de divorţ pot fi anulate dacă au fost făcute în frauda celuilalt soţ.

Jurisprudenta

Desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a pârâtului. Cerere privind obligarea pârâtului la plata unei prestatii compensatorii. Proba prejudiciului cauzat.
Sentinţă civilă 4145 din 08.04.2015/ Judecatoria Constanta

Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 10.09.2014 sub nr. 29071/212/2014, reclamanta C.V.  a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.P.:
-desfacerea casatoriei încheiate între parti la data de 30.06.1974 si înregistrata sub nr. (…) din culpa exclusiva a pârâtului;
-revenirea pârâtei la numele purtat anterior casatoriei, respectiv Moldoveanu;
-obligarea pârâtului  la plata unei prestatii compensatorii sub forma unei rente viagere în cuantum de 1000 lei lunar.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca s-a casatorit cu pârâtul în anul 1974 si, desi la începutul casatoriei relatiile dintre ei erau armonioase, în timp acestea s-au deteriorat, astfel ca între parti s-au ivit discutii contradictorii, reprosuri generate în principal de conceptiile cu privire la viata de familie, la responsabilitatea ce revenea fiecaruia în cadrul cuplului.
Subliniaza reclamanta ca problema majora ce a condus la deteriorarea relatiilor este consumul excesiv de alcool, pe fondul caruia pârâtul devine violent, exercitând agresiuni verbale, fizice si psihologice asupra sa.
Caracterul violent se declanseaza în special în momentele în care consuma alcool, întrucât acesta sufera de o afectiune psihica, astfel cum atesta scrisoarea medicala nr. 453/25.07.2014.
La data de 26.08.2014, pârâtul a fost violent, lovind-o în repetate rânduri, motiv pentru care vecinii s-au alertat si au sunat la politie. În ziua urmatoare, pe data de 27.08.2014 s-a prezentat la Serviciul de medicina legala Constanta pentru a fi examinata.
Se mai subliniaza ca pe parcursul casniciei ce a durat 40 de ani, s-a dedicat trup si suflet familiei sale, sacrificând interesele personale pentru satisfacerea nevoilor familiei sale, a crescut 2 baieti ce au în prezent vârsta de 37 de ani, respectiv 29 de ani. Din cauza geloziei, pârâtul nu i-a permis sa lucreze, supunând-o la violenta economica, motiv pentru care a ajuns la batrânete sa nu beneficieze de pensie, neavând nici un venit.

În prezent sufera de afectiuni ale inimii, rinichilor, de tensiune, având si o interventie chirurgicala ce a vizat scoaterea colecistului. Pe fond de stres, starea sa de sanatate s-a deteriorat, motiv pentru care apreciaza ca la acest moment nu mai este apta sa desfasoare activitati lucrative.
Totodata, reclamanta mentioneaza ca vinovat pentru destramarea casniciei este exclusiv reclamantul care si în prezent are o relatie extraconjugala.
În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 373, 383 alin. 3 si art. 390 C.civ. La data de 15.12.2014, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat desfacerea casatoriei din culpa comuna., aratând ca reclamanta este o femeie rea, violenta, care îl jigneste mereu, motiv pentru care între ei au existat numeroase certuri si scandaluri.
La data de 10.02.2015, reclamanta si-a completat cererea de chemare în judecata, solicitând si obligarea pârâtului la acordarea unor despagubiri în cuantum de 25.000 lei, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a desfacerii casatoriei.
În motivarea acestui capat de cerere, reclamanta reia motivele ce stau la baza cererii de divort, adaugând si faptul ca , raportat la perioada casniciei de 40 de ani, îi este cauzat un prejudiciu moral, de imagine, fiind cunoscuta pâna în prezent în societate ca o persoana respectabila, cu o familie unita.
În temei art. 258 C.pr.civ., ,instanta a încuviintat pentru parti proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba testimoniala cu 2 martori pentru fiecare parte ce au fost audiati nemijlocit de catre instanta la termenul din data de 01.04.2014, precum si proba cu interogatoriul pârâtului..
Analizând materialul probator administrat în cauza, instanta retine urmatoarele:
La data de 30.06.1974, în localitatea Nicolae Balcescu, jud. Constanta, între parti s-a încheiat casatoria înregistrata în registrul starii civile sub nr. …, astfel cum rezulta din certificatul de casatorie ….
Potrivit art. 373 lit. b C.civ., divortul poate avea loc  atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila.
Din probele administrate, respectiv depozitia celor 2 martori propusi de reclamanta, înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanta retine ca destramarea casniciei  partilor s-a datorat în mod exclusiv conduite pârâtului.
Astfel, din depozitia martorului D.N. rezulta ca în vara anului 2014,  pârâtul consumat bauturi alcoolice în mod excesiv si fiind sub influenta acestora, a lovit-o  pe reclamanta, aceasta prezentând vânatai  pe brate, piept si  zgârâieturi pe gât.  La scurt timp dupa acest episod, martorul a fost de fata când pârâtul a vrut s-o loveasca pe reclamanta cu telefonul fix.
Din depozitia celuilalt martor propus de reclamanta rezulta ca pârâtul este gelos, motiv pentru care nu-i permitea acesteia sa lucreze.

De asemenea, afirmatiile martorului legate de loviturile aplicate de pârât reclamantei se coroboreaza cu certificatul medico-legal nr. …../1356/A2 agresiuni/2014  depus la dosar .din care rezulta ca reclamanta prezinta leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu si de corpuri dure, prin comprimare digitala si zgârâiere cu unghiile ce pot data din 26.08.2014 si care necesita 4-5 zile îngrijiri medicale.
Depozitiile martorilor propusi de pârât nu sunt de natura a înlatura aspectele retinute anterior. Astfel, desi acestia au aratat ca pârâtul este o persoana calma, nu este o fire violenta, trebuie mentionat ca niciunul dintre ei nu cunoaste aspecte legate de casnicia partilor si de conduita pârâtului în raport cu sotia sa. În acest sens, ambii martori au aratat ca abia la momentul în care au fost contactati de pârât pentru a fi audiati în acest dosar (deci, ulterior introducerii prezentei cereri), au aflat de neîntelegerile sale cu reclamanta.
Instanta retine, de asemenea, ca nu exista la dosarul cauzei nicio dovada în sensul ca pârâtul a avut în timpul casniciei vreo relatie extraconjugala.
Având în vedere cele mentionate, instanta retine ca reclamantului îi apartine vina pentru destramarea casniciei partilor, motiv pentru care va admite cererea de divort formulata de reclamanta si va dispune desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a pârâtului.
Potrivit art. 383 C.civ., daca nu a intervenit o întelegere sau daca instanta nu a dat încuviintarea, fiecare dintre fostii soti poarta numele dinaintea casatoriei.
Aceast articol consacra regula  conform careia fiecare dintre fosti soti va purta  numele avut anterior casatoriei,regula aplicabila în speta de fata, urmând, deci a se dipune a reclamanta sa revina la numele avut anterior casatoriei, respective M.
În ceea ce priveste solicitarea de obligare a reclamantului la plata unei prestatii compensatorii sub forma unei rente viagere în cuantum de 1000 lei/lunar, instanta retine ca potrivit art. 390 C.civ., cu titlu Conditiile prestatiei compensatorii, prevede:
(1) În cazul în care divortul se pronunta din culpa exclusiva a sotului pârât, sotul reclamant poate beneficia de o prestatie care sa compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divortul l-ar determina în conditiile de viata ale celui care o solicita.
(2) Prestatia compensatorie se poate acorda numai în cazul în care casatoria a durat cel putin 20 de ani.
(3) Sotul care solicita prestatia compensatorie nu poate cere de la fostul sau sot si pensie de întretinere, în conditiile art. 389.
Din dispozitia legala mentionata rezulta ca sotul inocent care solicita obligarea celuilalt la prestatie compensatorie, trebuie sa sufere în urma divortului un dezechilibru semnificativ în conditiile sale de viata. Aceasta este o chestiune de fapt ce trebuie probata de cel care formuleaza aceasta cerere.
Reclamanta nu a motivat în ce consta acest dezechilibru, mai precis sa mentioneze  ca în timpul casatoriei îi erau asigurate conditii de viata care propuneau  cheltuieli  în cuantum de X lei, iar ea are un venit într-un cuantum mult mai mic. Nu s-a administrat din partea reclamantei nicio proba care sa dovedeasca veniturile si cheltuielile partilor în timpul casniciei, cuantumul acestora, precum si veniturile pe care le va avea dupa desfacerea casatoriei. Reclamanta a facut o simpla afirmatie în sensul ca în acest moment nu mai este apta da desfasoare activitati lucrative.
Din acest punct de vedere, cererea de obligare a pârâtului la plata unei prestatii compensatorii apare ca neîntemeiata, din moment ce instanta nu poate verifica conditia existentei dezechilibrului semnificativ.
Cu privire la capatul de cerere constând în obligarea pârâtului  la plata sumei de 25.000 lei cu titlu de prejudiciu cauzat ca urmare a desfacerii casatorie, instanta îl va respinge ca neîntemeiat pentru considerentele redate mai jos.
Art. 388 C.civ. reglementeaza o forma de raspundere civila delictuala specifica raporturilor dintre soti ca urmare a divortului . Fiind vorba de o raspundere civila delictuala, sotul care solicita despagubirile trebuie sa faca dovada îndeplinirii conditiilor pentru antrenarea acestei forme de raspundere, asa cum reies ele din art. 1357 C.civ.:  prejudiciu, fapta ilicita, legatura de cauzalitate între fapta si prejudiciu si vinovatia autorului faptei ilicite.
La aceste conditii se adauga si una particulara, si anume aceea ca sotul care solicita despagubiri sa fie nevinovat.
Prejudiciul poate fi atât material cât si moral, iar fapta ilicita poate sa constea în orice actiune sau inactiune a sotului vinovat, care sa fi cauzat  prejudiciul. În ceea ce priveste vinovatia, conditie a raspunderii civile delictuale, aceasta nu trebuie confundata cu vinovatia sotului pentru divort (si care justifica pronuntarea divortului împotriva lui). Este vorba de vinovatie ca atitudine psihica a sotului caruia i se solicita despagubiri fata de conduita sa  care se caracterizeaza în fapta ilicita.
Reclamanta nu a invocat savârsirea de catre pârât a unei fapte ilicite care sa-i fi cauzat un prejudiciu moral, ci invoca în acest sens  chiar  motivele de divort Or, trebuie a se face distinctie între motivele de divort (ce conduc la desfacerea casatorie din culpa exclusiva a pârâtului) si faptele prejudiciabile ce pot justifica acordarea de daune morale.
Întrucât, reclamanta nu a invocat existenta unor astfel de fapte prejudiciabile, instanta va respinge si acest capat de cerere ca neîntemeiat.
Având în vedere considerentele expuse, se va proceda în consecinta.

© 2018 – Jurisprudenta.com – Cautare – Termeni si conditii

COPIII MINORI ȘI AUTORITATEA PARINTEASCA

Definita prin articolele 483 și următoarele din Codul civil, autoritatea părintească , fie că este comună sau nu, trebuie să fie exercitată în interesul copiilor. Aceasta include pe langa preocuparea pentru asigurarea necesitatilor de crestere si educare si dreptul fiecarui parinte de a avea legaturi personale cu copilul minor. Chiar daca pana la majorat locuinta minorului se poate schimba la unul sau altul dintre parinti instantele de judecata se pronunta in favoarea mentinerii legaturilor personale ale minorului cu ambii parinti cand acestia nu locuiesc impreuna.

Jurisprudenta

Încredinţare minor. Factori avuţi în vedere de instanţă pentru determinarea interesului superior al minorului, principiu căruia i se subordonează şi măsura încredinţării minorului unuia dintre părinţi.
Sentinţă civilă 3653/05.05.2009 din 21.09.2009

Încredintare minor. Factori avuti în vedere de instanta pentru determinarea interesului superior al minorului, principiu caruia i se subordoneaza si masura încredintarii minorului unuia dintre parinti.
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Sector 2 Bucuresti la data de 02.12.2008 sub nr. de dosar 13691/300/2008, reclamantul-pârât TN, în numele si ca reprezentant legal al copilului sau minor TAR, a chemat în judecata pe pârâta-reclamanta OAM, solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa dispuna stabilirea domiciliului minorului la reclamantul-pârât.
De asemenea, acesta a solicitat ca pârâta-reclamanta sa fie obligata sa contribuie la cheltuielile de crestere, educare, învatatura si pregatire profesionala a minorului precum si la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul-pârât a aratat ca din relatiile sale cu pârâta-reclamanta a rezultat copilul TAR, nascut la data de 28.07.2004, astfel cum rezulta din certificatul de nastere seria NO nr. 202186 eliberat de Primaria Sectorului 2 la data de 09.08.2004 sub nr. 3117. Acesta a mai aratat ca de aproximativ 2 luni partile nu mai locuiesc împreuna, pârâta-reclamanta plecând cu copilul si, datorita neîntelegerilor existente între acestea, nu au reusit sa decida, de comun acord, la care dintre acestea sa locuiasca copilul minor.  De asemenea, acesta a sustinut faptul ca, pâna în prezent, pârâta-reclamanta a manifestat un total dezinteres fata de cresterea, educarea si supravegherea copilului, sarcina aceasta revenindu-i reclamantului-pârât si parintilor pârâtei-reclamante în casa carora locuiau împreuna. Reclamantul-pârât a mai aratat faptul ca, datorita acestui fapt, copilul îi este foarte atasat, fiind în interesul lui sa locuiasca în continuare cu acesta.
Totodata, a mai sustinut faptul ca pârâta-reclamanta nu numai ca nu se îngrijea de copil dar nu facea nici menajul în casa, nu gatea, nu spala, aceste treburi fiind facute de mama sa si de catre reclamantul-pârât. Mai mult, acesta a precizat faptul ca, înainte sa plece de acasa, pârâta-reclamanta si-a batut parintii astfel încât nu îsi poate creste copilul în conditii bune.

La data de 08.01.2009 pârâta a depus, prin Serviciul Registratura, întâmpinare si cerere reconventionala. Astfel, prin întâmpinare, pârâta-reclamanta a solicitat respingerea cererii de stabilire a domiciliului minorului TAR la reclamant, iar prin cererea reconventionala a solicitat instantei încredintarea spre crestere si educare a minorul catre pârâta-reclamanta precum si obligarea reclamantului-pârât la plata unei pensii de întretinere în favoarea minorului TAR. În motivarea în fapt a întâmpinarii si a cererii reconventionale pârâta-reclamanta a aratat ca,  înca de la nasterea copilului, reclamantul-pârât a manifestat un total dezinteres atât fata de viata de familie cât si fata de minor.
Aceasta a mai aratat faptul ca, întrucât activitatea desfasurata de reclamantul-pârât este aceea de taximetrist si nu are un program fix, pleca la serviciu dupa-amiaza si se reîntorcea a doua zi dimineata, iar pe toata perioada zilei dormea, seara plecând iar la serviciu, acesta ramânând acasa doar o zi pe saptamâna sau la doua saptamâni.
Pârâta-reclamanta a mai sustinut faptul ca reclamantul-pârât a continuat sa manifeste dezinteres în cresterea si educarea minorului, existând cazuri în care aceasta mergea cu copilul în brate la 7 dimineata sa îl ia pe acesta de la terasa unde consuma bauturi alcoolice cu prietenii pentru ca acesta sa o însoteasca cu copilul la doctor.
Aceasta a mai aratat ca, pe fondul certurilor legate de faptul ca reclamantul-pârât nu se ocupa de minor, acesta a devenit violent, lovind-o atât pe ea în fata copilului cât si pe acesta din urma, dat fiind faptul ca minorul se afla în bratele pârâtei-reclamante când era lovita de catre acesta, motiv pentru care copilul are o sensibilitate foarte mare, nesuportând tensiunile si tipetele.  Pârâta-reclamanta a sustinut, de asemenea, faptul ca din luna iunie 2006 relatia dintre parti s-a încheiat în urma unei batai la care aceasta a fost supusa de catre reclamantul-pârât.  În prezent, minorul locuieste cu pârâta-reclamanta, aceasta fiind cea care se ocupa de cresterea, educarea si întretinerea acestuia.
Pârâta-reclamanta a aratat, totodata, faptul ca, de la data despartirii în fapt, reclamantul-pârât a început sa consume din nou bauturi alcoolice în exces, având un anturaj dubios, fara a se preocupa de cresterea copilului în tot acest timp. Pârâta-reclamanta a mai aratat faptul ca s-a casatorit în luna decembrie 2008, iar mediul în care este crescut în prezent minorul fiind cel al unei familii, fiind bine îngrijit si manifestând afectiune atât fata de aceasta cât si fata de sotul sau.
Aceasta a apreciat ca, avându-se în vedere vârsta de 4 ani a minorului si faptul ca pâna în prezent a fost crescut de catre aceasta, este în interesul minorului ca acesta sa locuiasca în continuare cu mama sa, sa mearga la aceeasi gradinita si sa creasca în acelasi mediu familial, respectiv cu pârâta-reclamanta si cu sotul sau. Pârâta-reclamanta a aratat faptul ca pe numele reclamantului-pârât au fost depuse mai multe plângeri la Politie datorita agresiunilor fizice la care acesta a recurs precum si faptul ca minorul nu are cu cine sa stea cât timp acesta lucreaza în timpul noptii. Mai mult, aceasta a sustinut faptul ca reclamantul-pârât solicita sa îi fie încredintat minorul pentru a îl lasa în grija parintilor pârâtei-reclamante, nu pentru a se ocupa de cresterea sa, ci doar, eventual, pentru a încasa pensia de întretinere a minorului.
Prin sentinta civila nr.286/13.01.2009, s-a admis exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti si s-a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Sector 6 Bucuresti.

Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Sector 6 Bucuresti la data de 28.01.2009 sub nr.807/303/2009.
Prin sentinta civila nr.3653/05.05.2009 instanta a respins ca neântemeiata actiunea principala, a admis cererea reconventionala, a dispus încredintarea catre pârâta reclamanta spre crestere si educare pe minorul Alexandru Robert, nascut la data de 28.07.2004 si obligarea reclamantul pârât catre pârâta reclamanta si în favoarea copilului la plata sumei de 300 lei/lunar cu titlu de pensie de întretinere,de la data pronuntarii prezentei si pâna la majoratul copilului.
Pentru a dispune în acest sens instanta a avut în vedere ca, din relatia de concubinaj a partilor s-a nascut la data de 28.07.2004 minorul AR. Pe fondul unor neîntelegeri, relatia partilor s-a deteriorat acestia despartindu-se în iunie 2008, de la acea data si pâna în prezent minorul aflându-se în grija pârâtei reclamante
Potrivit dispozitiilor art.2 alin.(3) din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si în cauzele solutionate de instantele judecatoresti”.
Astfel, instanta si-a va îndreptat atentia cu prioritate asupra unui aspect ce constituie premisa analizei probatoriului administrat în cauza si anume acela principiului interesului superior al copilului, principiu caruia urmeaza sa i se subordoneze si masura încredintarii minorului  unuia dintre parintii sai; în determinarea interesului superior al minorului, instanta va avea în vedere o serie de factori cum ar fi: posibilitatile materiale ale parintilor, posibilitatile de dezvoltare fizica, morala si intelectuala pe care minorul le poate gasi la unul dintre parinti, vârsta copilului, comportarea parintilor fata de minor, sexul acestuia, starea de sanatate, posibilitatile concrete ale partilor de a se ocupa efectiv de copil, etc. Aceste împrejurari, nedeterminante prin ele însele, urmeaza a fi apreciate de instanta în raport de ansamblul criteriilor respective morale si materiale, care dintre parinti poate oferi conditii mai bune pentru cresterea si educarea copilului, tinându-se seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.
Astfel, din referatul de ancheta sociala realizat la domiciliul pârâtei reclamante a rezultat ca, pâna la despartirea în fapt a partilor, de cresterea si îngrijirea minorului s-au ocupat ambii parinti. Dupa despartirea în fapt a partilor, si pâna în prezent, minorul s-a aflat în grija pârâtei reclamante; minorul împreuna cu mama sa, sotul acesteia, mama si sora acestuia locuiesc într-un apartament cu 3 camere, proprietatea sotului pârâtei reclamante, a mamei si surorii acestuia, mama si minorul ocupa împreuna o camera si beneficiaza de conditii locative care asigura copilului confortul necesar pentru o buna crestere si educare.
În ceea ce priveste conditiile locative oferite de reclamantul pârât, acesta locuieste într-un apartament cu 3 camere proprietatea bunicilor paterni, unde spatiul de locuit ofera conditii optime de locuit,  astfel cum rezulta din referatul de ancheta sociala efectuata la domiciliul acestuia (fila 12 din dosarul declinat).
Cu privire la situatia materiala a partilor, instanta retine ca pârâta reclamanta  realizeaza un venit lunar net suficient pentru a asigura cresterea si educarea minorului, asigurând întretinerea acestuia; pârâtul are si el un venit cu care se poate asigura nevoile minorului..
Veniturile materiale ale parintilor reprezinta un factor avut în vedere de instanta la aprecierea interesului superior al minorului, dar nu singur, ci împreuna si cu ceilalti factori care pot influenta dezvoltarea psiho-fizica si intelectuala dar si morala a copilului.
Astfel, raportat la vârsta frageda a minorului, instanta apreciaza ca acesta are nevoie de îngrijirea si prezenta mamei sale, prezenta absolut necesara ca factor psihologic pentru o buna dezvoltare intelectuala, morala si fizica a copilului.
De asemenea, instanta apreciaza ca si pastrarea aceluiasi mediu familial constituie un aspect ce poate contribui la dezvoltarea normala si armonioasa a minorului.
Din referatul de evaluare psihologica întocmit de psiholog MO din cadrul DGASPC sector 6 se retine, ca si concluzie ca „ minorul a dezvoltat o relatie de atasament fata de mama sa”.
Retinând din acelasi raport ca, pe parcursul relatiei parintilor, copilul a fost supus la stres emotional si ca, în prezent, acesta se afla într-un blocaj emotional, instanta apreciaza ca, cel putin pentru moment, minorului trebuie sa i se asigure stabilitate emotionala, prin acest lucru întelegând si stabilitatea mediului în care acesta s-a dezvoltat pâna în prezent, respectiv alaturi de mama sa, dar cu prezenta obligatorie si a tatalui sau biologic, tocmai pentru a deslusi minorului confuzia în care a intrat, poate cu „ajutorul” unor factori externi, si a întelege cine este si care este rolul tatalui sau în viata sa.
În aceste conditii si cum nu exista nici un motiv de a schimba mediul în care minorul locuieste si în care, asa cum rezulta din referatul de ancheta sociala, beneficiaza de un nivel de trai care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala, mama sa fiind în masura sa-i asigure conditiile necesare pentru crestere, educare si învatatura, instanta a apreciat ca se impune plasarea minorului în îngrijirea mamei, reclamanta-pârâta în prezenta cauza, în îngrijirea si sub supravegherea careia a ramas dupa despartirea în fapt a partilor. Acest aspect este în deplina concordanta cu dispozitiile art. 5, 16, 30 alin. 2, 31, 32 din Legea nr. 272/2004, dispozitii potrivit carora copilul are dreptul sa fie crescut în conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica si morala, si toate masurile luate privind copiii trebuie sa se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Pentru considerentele retinute în precedent, si având în vedere dispozitiile art. 65 coroborat cu art. 42 din Codul familiei, instanta a dispus încredintarea minorului pârâtei reclamante spre crestere si educare.
Potrivit dispozitiilor art. 42 alin. 3, 86 si 107 din Codul Familiei, si având în vedere ca minorul a fost  încredintat spre crestere si educare mamei, instanta a obligat pe pârâtul-reclamant la plata unei pensii de întretinere în favoarea minorului. In ceea ce priveste cuantumul obligatiei de întretinere, la fixarea acestuia, instanta urmeaza a face aplicarea cumulativa a criteriilor legale prevazute de art. 94 alin. 1 din Codul Familiei, apreciate la momentul judecarii cererii: astfel, instanta va avea în vedere atât dreptul minorului de a se bucura de conditii materiale corespunzatoare nevoilor sale, dar si posibilitatile materiale ale pârâtului. De asemenea, instanta va avea în vedere disp. art. 94 alin. 3 din Codul Familiei, potrivit carora când întretinerea este datorata de parinte, ea se stabileste pâna la o patrime din câstigul sau din munca.  Având în vedere starea de nevoie în care se afla  minorul, si mijloacele materiale ale pârâtului-reclamant dar si întelegerea partilor pe acest aspect instanta a obligat reclamantul pârât la plata sumei de 300 lei/lunar, cu titlu de pensie de întretinere de la data pronuntarii prezentei si pâna la majoratul copilului.

© 2018 – Jurisprudenta.com – Cautare – Termeni si conditii

Contact

Adresa: Strada Stirbei Voda nr. 117, sector 1, Bucuresti,  Romania

Telefon: +4 0722 726 763

e-mail: avocatcarmenlazar@yahoo.com